Horia Tecău și Jean-Julien Rojer au ajuns în al patrulea an de parteneriat, iar începutul sezonului nu fost unul tocmai fructuos.
Ei joacă în această săptămână la Rotterdam, turneu pe care l-au câștigat în 2015. Și deocamdată lucrurile par să o ia pe drumul cel bun. Joi seară, s-au calificat în semifinalele acestei competiții, după ce au trecut de perechea Feliciano Lopez/Marc Lopez cu 6-4, 6-4. A fost un meci special atât pentru Horia, cât și pentru Juls. Pentru român a fost primul meci contra lui Marc Lopez, după Jocurile Olimpice de la Rio, acolo unde ibericul alături de compatriotul său Rafael Nadal au trecut de Tecău și Mergea în finală. Iar pentru olandez a fost al 300-lea succes al carierei. "Sunt foarte emoționat pentru că am ajuns la acest număr, sunt foarte mândru de toate victoriile mele. De asemenea, vreau să le mulțumesc tuturor foștilor meu parteneri, dar și lui Horia. Nu credeam că pot ajunge aici când am început să joc la dublu", a spus Jean-Julien. Tecău are în palmares 329 de succese adunate în carieră.
Azi, în semifinale, Horia și Juls se vor duela cu olandezii Wesley Koolhof și Matwe Middelkoop, cei care au ajuns pe tablou grație unui wild card. Cele două perechi s-au mai duelat în acest an, de două ori, la Sydney și la Australian Open, fiecare câștigând câte o înfruntare.
"Puține echipe de prieteni"
Horia Tecău vorbește despre cum s-au schimbat circuitul de dublu și parteneriatele între jucători
- Horia, pare că circuitul a devenit, pe partea de dublu, mult mai volatil în ultima vreme. Puține perechi mai rezistă luni de zile împreună, nu mai vorbim de ani. Tu rămâi un pilon de stabilitate, dar nu te distrage să vezi schimbări de la o săptămână la alta? Și de ce crezi că s-a ajuns aici?
- Pentru că puțini jucători privesc proba de dublu ca pe o competiție pe echipe. Cei care au avut cel mai mult succes sunt cei care au stat mai mult timp împreună și au construit. Poate n-au reușit imediat, însă au avut răbdare pentru a ajunge să se cunoască și să colaboreze bine. Cei care nu prea se înțeleg, dar joacă împreună pentru că sunt buni, buni jucători de dublu luați separat, se despart până la urmă. Ego-ul lor nu-i lasă să accepte anumite sfaturi, de multe ori nu sunt obiectivi, văd doar greșelile colegului, nu și pe ale lor. Întîlnești asta și la jucători foarte experimentați. Au fost într-un fel toată cariera și la 38-39 de ani nu mai acceptă să le spună cineva unde au greșit.
- E vorba și despre relația personală dintre ei?
- Sunt foarte puține echipe în care cei doi sunt chiar prieteni. Atunci când te înțelegi bine cu celălalt, înțelegi și că a avut o accidentare, că își dorește, că suferă. Comunicarea e bună în continuare, iar când vei avea tu o accidentare, știi că te va înțelege, că va fi lângă tine și că nu va căuta alt partener în secunda doi. Sunt lucrurile pe care le simți în timp și le apreciezi, lucrurile care se întâmplă cu un prieten. Sunt jucători care, cum intervine ceva, o accidentare, o perioadă mai proastă, pierd mai multe meciuri la rând, imediat se gândesc să schimbe. O iau de la capăt cu altcineva, trebuie să construiască, și la început nu e ușor.
Regulamentul nu ajută
- Vine situația aceasta și odată cu vârsta, poate apărea o saturație?
- Cei care au 38-39 de ani nu mai sunt atât de răbdători. Ca mine, spre exemplu, care știu că mai am ani de joc înainte. Nu mă grăbesc, nu fac nimic de azi pe mâine. Și mai e ceva...
- Ce anume?
- Ceva care nu-i ajută să stea mult timp împreună. Regulamentul nu ajută multe echipe care sunt la limită să intre la turneele Masters 1000. Dacă e o echipă care e acolo, locurile 25-30, jucători buni de dublu, dar nu ajung pe tablourile mari, atunci se despart, caută eventual pe cineva de la simplu cu care să joace. Poate că dacă ar sta împreună, ar reuși să urce după un timp, dar nu sunt ajutați. Cei de la simplu au avantajul că pot intra înaintea celor de la dublu, chiar dacă au același clasament.
Începutul penultimei etape
S-au împlinit 8 ani de când Tecău s-a concentrat pe proba de dublu și de când a disputat primele finale ATP ale carierei. "Mă consider încă un jucător în creștere. Mai am multe de învățat, în tenis așa este. Inclusiv anul trecut, lunile acestea, am învățat multe lucruri, mai ales despre corpul meu, cum trebuie să mă recuperez fiindcă e un aspect important pentru sezoanele următoare, ca să pot să joc la un nivel ridicat", s-a autoevaluat el. "Ca etapă... mă văd la începutul penultimei. Simt că vin câțiva ani în care voi fi acolo, îmi doresc să câștig turnee de Grand Slam, alte titluri pe care nu le-am cîștigat. După aceea va veni etapa care va fi un fel de ultim tur, însă mai e timp până atunci. Simt însă că a trecut partea de «sunt nou în circuit, abia încep să învăț despre dublu». Experiența mea a crescut mult în ultimii ani și acum e momentul s-o folosesc acolo unde vreau cel mai mult, să fiu productiv în turneele importante, pe care vreau să le câștig", a încheiat el.
"Ultimii doi-trei ani au fost foarte bogați în experiențe și în lecții. Totuși, într-o perioadă destul de scurtă au venit multe lucruri din care am avut de învățat și pe care le folosesc deja. E greu totuși să am o intensitate ridicată din ianuarie până în noiembrie"
Horia Tecău
{{text}}