Tibi Uşeriu, 41 de ani, câştigătorul ultramaratonului arctic din 2016, își va publica în două zile autobiografia.
Până atunci, Pressone.ro a făcut o recenzie a cărții "27 de pași". Titlul volumului se referă la dimensiunea curții interioare a penitenciarului unde românul își făcea plimbarea zilnică.
Uşeriu povestește detalii neștiute despre viața lui. Acesta descrie perioada din care făcea parte dintr-o bandă care jefuia magazine în Austria sau executa hold-upuri în Germania asupra mașinilor care duceau casete cu bani.
De asemenea, Ușeriu dezvăluie cum a ajuns să lucreze pentru mafia sârbească și cum a primit o condamnare de 23 de ani pentru jafuri și tentativă de omor,
"Îmi asum de pe acum. Asta cu pușcăria e bucata din poveste care pe mulți îi va pune gânduri. Nu are nimic eroic. Nu are nimic romantic. E un episod dur și îngrozitor de trist.
Trecutul nu trebuie să se creadă mai grozav decât este, dacă vrei să nu aibă putere asupra ta. Trecutul trebuie să înțeleagă că nu poate avea ultimul cuvânt în viața unui om. E doar o parte peste care totul, oricând, se poate rescrie. Eu nici măcar n-am avut curajul să mă gândesc că pot scrie ceva vreodată, darămite să scriu despre mine și bucata mea de viață, despre Tibi cel care a fost și despre Tibi cel care este acum.
Există o mare diferență între acești doi Tibi Ușeriu. Nu am deloc pretenția că am scris literatură, nici pe departe. Eu sunt doar un om de pe Bârgaie, cu liceul neterminat, care plantează păduri și aleargă pe munți" - fragment din cartea lui Ușeriu
a lucrat pentru mafia din serbia
Sportivul scrie că a ajuns să lucreze pentru mafia din Serbia chiar în timpul războiului din fosta Iugoslavie. A început să pună la cale și să participe la jafuri armate, notează sursa citată.
Pentru român au urmat ani în care era pe lista Interpolului, în care a fost prins și a evadat de două ori. Într-un final, Tibi avea să își execute o partea din pedeapsă în penitenciarul de maximă securitate a cărui curte măsura 27 de paşi. A fost eliberat în urmă cu 8 ani, iar din 2011 se dedică ultramaratoanelor.
"În pușcărie, sinucigașii mureau ca muştele. În medie, cam trei pe lună. Conducerea se bucura în secret. Se mai eliberau celule.
În doar 35 de ani, am trăit multe vieți disparate: copil bolnăvicios terorizat de un tată violent, slugă dată vara pe brânză, adolescent dezorientat visând să ajungă șofer de tir ca să poată fugi de toți, porcar în armata română, sub comanda unui locotenent diliu, azilant politic în Berlin, holbându-se în vitrine fără un ban în buzunar, bucătar și pizzar într-un restaurant italian, muncit până la extenuare, martor într-o galerie de alba-neagra din Gran Canaria, bodyguard în familia unui mafiot sârb, tâlhar la drumul mare, furând de la bogați, ca Robin Hood, dar nu ca să dau la săraci, fugar prin toată Europa, evadat din două pușcării și, în cele din urmă, client al unui «stabiliment de lux», din care nimeni nu a reușit să se furișeze în toată istoria lui de 100 de ani.
Am trăit, pe rând, aceste vieţi diferite într-una singură. Iar cu fiecare viaţă nouă, încercam să o uit pe cea dinainte. Vreme de 10 ani, am pus cheia bine. Am închis ușa seifului și, odată cu ea, toată tinerețea mea. Avea să aștepte mult și bine până când un tip ușor obosit și complet confuz, aflat pe la jumătatea vieții, o deschidea iar" - fragment din cartea lui Ușeriu
{{text}}