Vrea să vadă noul stadion

După 54 de ani, stadionul Naţional va lăsa locul unei arene ultramoderne. Gazeta Sporturilor a descoperit o supravieţuitoare a primelor lucrări de amenajare ale acestuia, în urmă cu 54 de ani. Este Elena Damian, o femeie în vîrstă de 76 de ani, a cărei viaţă este strîns legată de istoria fostului "23 August".



La lopată

Anul 1953. Elena Damian avea 22 de ani şi lucra la Gospodăria Economică Sportivă. Sediul era în centru, lîngă Universitate, pe actuala stradă Ion Cîmpineanu. După programul de lucru, toţi tinerii erau trimişi pe linie de partid la muncă voluntară patriotică. Li se puneau lopeţile şi tîrnăcoapele în mîini, se îmbrăcau cu salopete uzate şi se apucau de muncă. "Mergeam pe jos pînă la bariera Vergului, unde acum e staţia de metrou Muncii. Nu exista nimic. Decît nişte cîmpuri goale şi munţi de pămînt. Veneam, săpam cîteva ore şi plecam. Ne chemau şi duminica, dar şi cînd era vreo sărbătoare. Abia aşteptam să scăpăm. Nu ştiam pe acea vreme că se va construi un stadion", povesteşte acum, la 54 de ani distanţă, Elena Damian. Totul a ţinut cîteva luni, în vara anului 1953. "Zonei i se spunea Groapa lui Ouatu. Nu ştiu de ce. Era un peisaj pustiu, sinistru. Cea mai apropiat semn că zona era totuşi populată erau departe, la Piaţa Muncii, unde se aflau cîteva sere", rememorează femeia.



Prima amintire

Luna mai a anului 1965. Meciul România-Cehoslovacia din preliminariile CM 1966. 80.000 de spectatori au luat cu asalt stadionul "23 August". România întîlnea Cehoslovacia. "E prima mea amintire cu acest stadion. Din curiozitate, am mers la meci. Am stat în picioare cîteva ore. Am avut febră musculară două săptămîni. Eu, fiind mică, pentru a vedea meciul, am stat doar pe vîrfuri. Ce nebunie a fost! Nu înţelegeam de ce lumea se buluceşte să vadă cum e alergată o minge! Parcă România a cîştigat şi lumea a fost superbucuroasă", îşi aminteşte rîzînd doamna Damian.



Bănci schimbate după 27 de ani

Prima investiţie masivă în stadionul "23 August" a fost făcută în 1981, înainte de găzduirea Universiadei. "Au fost schimbate vechile gradene. Am fost la numerotarea lor. Ţin minte că eram albă din cap pînă în picioare de vopsea. Tot muncă patriotică făceam. Tot atunci a fost montată şi pista de zgură. Erau muncitori care lucrau de dimineaţă pînă noaptea. Stăteau numai în genunchi şi îşi puseseră bureţi pe sub salopete pentru a rezista. Au fost nişte costuri imense pentru acea vreme, undeva la cîteva zeci de milioane de lei", mărturiseşte Elena Damian.



Vecini de 29 de ani

Între Elena Damian şi stadionul Naţional s-a creat o legătură puternică. Din 1979, cînd sediul Serviciului financiar al Complexului Sportiv s-a mutat în vecinătatea stadionului, practic, întîlnirile au fost zilnice. "Mă uit pe fereastră şi văd bătrînul stadion. Sîntem vecini. Cînd veneam la serviciu cu maşina 104, care are capătul la Electroaparataj, treceam mereu pe lîngă el. Şi cînd eram nervoasă, ieşeam la plimbare în jurul arenei. Mă linişteam după ce o înconjuram o dată. Nu ştiu de ce, dar avea puteri miraculoase", spune femeia. Deşi pensionară, aceasta continuă să meargă zi de zi la serviciu. Întîlnirea cu stadionul e una dintre constantele vieţii sale.



Lacrimi pentru un stadion

"Vestea că va fi demolat m-a întristat groaznic. Ceva din mine s-a rupt. Citeam în presă: «Adio, 23 August!», moment în care am izbucnit în plîns. Eu nu spun adio, ci la revedere. Pentru că se va naşte altceva în loc", mărturiseşte Elena Damian. Şi acum, lacrimile îi umezesc ochii. "Nu am fost să-mi iau rămas bun şi nici nu ştiu dacă o voi face. Aş suferi prea mult", spune ea.



Rugă pentru viitor

Elena Damian se teme că nu va mai apuca să vadă noua arenă. "Mă rog la Dumnezeu să mă mai ţină doi ani. Aş vrea să văd minunea. De la gradene la magazine gen «Mall»! Este ceva pentru viitorul României. Va fi în întregime acoperit? Doamne, vreau să apuc ziua în care se va juca pe acest stadion! Am să merg la primul meci aici", este promisiunea doamnei Damian, care va avea 79 de ani în momentul în care noua construcţie ar trebui să fie gata.



"Ultimul mare eveniment la care am participat pe acest stadion a fost Gala Hagi, în 2001. De atunci nu a mai fost atîta puhoi de lume pe acest stadion!"

Elena Damian



"Pentru mine, e mai mult decît un stadion. E un prieten fidel. Îmi treceau supărările doar dacă mă plimbam în jurul său. Şi au fost destule astfel de momente"

Elena Damian



Start demolare!

De ieri, excavatoarele companiei germane Max Bogl au început lucrul în forţă la stadionul Naţional-Lia Manoliu. Vechile tribune au căzut rînd pe rînd, în urma lor rămînînd doar tonele de pămînt, care au fost baza susţinerii tribunelor. Un ajutor în demolare dau şi aproximativ 100 de deţinuţi de la Penitenciarul Jilava, care lucrează alături de muncitorii firmei germane.