"E primul trofeu câștigat din cariera mea, dar o să muncesc în continuare și vreau să îmi câștig locul de titular. Suntem în semifinale în Cupă, trofeu pe care sper să îl câștigăm și la care să pun și eu umărul", comentează fundaşul.
Mihai Leca spune că în Ţara Galilor a găsit un fotbal pe stilul lui şi, deşi este singurul component al lotului venit de peste Canalul Mânecii, adaptarea a fost mult mai rapidă decât se aştepta. "Sunt singurul stranier, în afară de localnici în echipă mai sunt doar scoţieni sau englezi. Dar am fost bine primit. Fotbalul e dur, ştie toată lumea, cu jucători masivi şi accent pe antrenamentele de forţă", descrie fundaşul, uşor amuzat, impactul cu noul loc de muncă, după ce în cariera sa a mai evoluat pentru Chiajna, Oţelul şi Zakho.
Fotbalistul de 25 de ani locuieşte singur la Oswestry, oraşul "sfinţilor", şi spune că aşteaptă familia şi prietenii în vizită. Timpul liber îl foloseşte pentru a cunoaşte locurile şi oamenii, dar şi ca să urmărească meciuri din campionatele europene, inclusiv Liga 1. "Stau la o oră de Liverpool, sper să ajung la un meci de-al lor. De orașul meu pot spune că e micuţ şi liniştit, iar vremea, specifică Insulei, adică plouă de cel puţin trei ori pe săptămână. Dar eu am venit de la zăpadă, aşa că am făcut un pas înainte".
I-a stat inima la primul meci în Irak
Nu e prima experiență externă pentru Leca. Primul contact cu străinătatea l-a avut tocmai în Irak, la Zakho, unde a jucat un sezon, 2015-2016. Deşi impresia iniţială a fost că "nu m-aş fi dus vreodată acolo dacă n-aș fi plecat cu încă doi jucători şi cu stafful", a ajuns să spună că a avut parte de o experienţă de neuitat. "La început îmi tot stătea mintea la problemele din acea zonă, însă în timp m-am acomodat cu căldura de 40-50 de grade, cu mâncarea şi cu alte obiceiuri". Fosta sa echipă, Zakho, alături de Erbil sunt singurele echipe din Superliga irakiană din zona kurdă a ţării. "Am rămas uimit când am văzut stadionul nostru, nou construit, cu o capacitate de 20.000 locuri. Nu știam că am ajuns la o echipă cu niște suporteri fanatici. La majoritatea meciurilor veneau în jur de 10.000. Când am avut meci cu Erbil, considerat derby, s-a umplut stadionul, era full, mulţi suporteri au rămas afară şi nu îmi venea să cred ce atmosferă frumoasă era".
Majoritatea echipelor din campionatul irakian sunt din zona Bagdadului, iar fundaşul român, numai când auzea acest lucru, avea palpitaţii. "A venit și prima deplasare, iar la impactul iniţial se vede un oraș foarte aglomerat, trist, prăfuit, cu clădiri foarte vechi. În unele se vedeau şi acum găurile proiectilelor. Foarte multă poliţie pe stradă, soldaţi înarmaţi, tancuri". Colegii de echipă proveniţi din Capitală, 10 la număr, îi repetau că pentru ei e cel mai frumos oraş şi măcar parţial a ajuns să le dea dreptate după ce s-a plimbat mai mult: "Lumea era fericită, în ciuda problemelor evidente care există acolo".
Cu gândul la stegarii din Braşov
Cea mai mare problemă, din punct de vedere sportiv, a avut-o cu căldura, fiind mult mai greu să joci la temperaturile "de deşert" din Irak. "Cu toate acestea, jucătorii depun un efort fantastic şi sunt foarte receptivi, prind imediat ce le cere antrenorul. Una peste alta, m-a maturizat mult aventura irakiană, un capitol frumos pe care nu îl regret. Dacă nu apăreau probleme financiare, aş mai fi rămas".
Între cele două contracte în străinătate, Leca a evoluat în turul acestui campionat la FC Braşov: "Nu am considerat nicio clipă că ar fi un pas înapoi. Am discutat cu domnul Ţălnar, mi-a explicat situaţia financiară de acolo, dar eu îmi doream în primul rând să joc. Ţin legătura cu foştii colegi şi le ţin pumnii în lupta pentru promovare. Braşovul e un oraş superb, cu suporteri minunaţi. Locul lor e în Liga 1".
"Chiar sunt fericit că am ajuns în Țara Galilor. Îmi doresc să fiu sănătos şi să mă pregătesc cât mai bine, pentru a progresa. Trag tare şi sper să mă impun. Champions League e visul oricărui fotbalist şi treaba asta mă motivează şi mai mult"
Mihai Leca
{{text}}