Emerich Ienei, antrenorul care a adus Stelei Cupa Campionilor Europeni, împlinește azi 80 de ani, iar Gazeta Sporturilor i-a dedicat 11 pagini în ediția de azi.
În urmă cu câțiva ani buni, în Oradea a apărut o carte dedicată lui Emeric Ienei, "A fi sau a nu fi antrenor". Un volum de 180 de pagini scos de sub tipar de scriitorul și jurnalistul Mircea Bradu, fost director al Teatrului de Stat din Oradea. Bradu a fost primul primar al Oradei, ales liber după Revoluție, fiind unul dintre cei mai buni prieteni ai antrenorului ajuns la 80 de ani.
Gazeta Sporturilor prezintă două dintre cele mai amuzante episoade care îl au în prim-plan pe Ienei.
1. CIORAPII MAMEI DEVENIȚI MINGE
Târziu, destul de târziu am dat cu piciorul într-o minge adevărată. Am făcut un stagiu îndelung la mingea de cârpă, pe maidan. Nu poți să-ți dai seama ce bucurii mi-a dat o minge făcută din ciorapii de naylon ai mamei! Așa ceva a fost depășit numai de apariția mea cu prima minge adevărată, de piele!, din cartier. Am intrat pe teren în dribling prelungit, am tras eroic la poarta în care nu stătea nimeni și am marcat spectaculos.
Toți băieții au rămas cu gurile căscate! Doi ani la rând eu am făcut legea acolo! Eu aveam mingea, domnilor! O luam sub braț când voiam și mă întorceam numai rugat cu insistență! Ghetele se rupeau în spatele bisericii catolice, acolo ne sângerau picioarele pregătindu-ne să suportăm loviturile teribile ce urma să le primim pe stadioane mai târziu"
2. ȘPRIȚURILE CU DINICĂ
"Venirea mea la București a însemnat apropierea nemijlocită de marii actori ai teatrului românesc. Mai ales de cei de la Teatrul de comedie. Îmi plăceau așa mult spectacolele lor și eram atât de legat de ei că de multe ori mergeam de la meci direct la reprezentație.
Dinică era marele meu prieten! Câte lucruri minunate nu le-am petrecut împreună! Premierele lui, meciurile mele decisive, dar și șprițurile de după. După un campionat lung, mă întâlesc cu el. «Hai la Melody!».
Gigi când trăgea puțin, nu scotea niciun cuvânt! Pe la 2 noaptea intră Titi Rucăreanu, la 4 Besoiu. Pe la 5 Dinică întreabă: «Ceasuri aveți? Puneți-le pe masă. Ceasurile rămân la mine! Mâine dimineață ne vedem la micul dejun la Sinaia, la Casino!». Unul n-a lipsit, chiar dacă nu mai aveau ceasuri! Gigi îți spăla creierii de stres mai bine ca un concediu în vârful muntelui".
Cele 11 pagini dedicate marelui antrenor poti fi citite în ediția tipărită a Gazetei Sporturilor și pe platforma Gazeta Digitală
Save
{{text}}