Denis Alibec, principalul candidat pe postul de vârf împotriva Danemarcei, le promite suporterilor că "duminică o să dăm totul pe teren şi o să fie bine".
Jucătorul anului 2016, -Denis Alibec rămâne un personaj special în fotbalul românesc. Dacă jucătorii se împart de obicei în două mari categorii, colericii şi zeflemiştii, atacantul e o combinaţie ciudată a celor două categorii. Ba explodează din orice, ba pare imposibil de atins.
"De acum dau doar tare la penalty"
Denis e mulţumit de relaţia pe care o are cu Gigi Becali. E convins că "mă place, doar m-a şi pus căpitan. M-a şi certat câteodată, în special după acel penalty ratat cu ASA, dar asta e viaţa. De acum o să bat cum a zis dânsul, tare!".
Zâmbeşte, sigur se gândeşte la vreo schemă pentru următoarea lovitură de pedeapsă. Neagă vehement că patronul i-ar fi impus vreo clauză în legătură cu consumul de şaorma, cola, ciocolată sau ţigări, spunând că "toate astea sunt prostii, cred că nimeni nu a crezut aşa ceva".
Toţi jucătorii care vin la Steaua acuză în primul rând presiunea de acolo. Nu şi Denis, zeflemistul: "Eu nu resimt niciun fel de presiune, din partea nimănui. Nu mă afectează criticile, fiecare poate să spună ce vrea. Nu ştiu cum e pentru alţi colegi, dar eu nu am problema asta. Sunt la un club mare, unde trebuie să câştigăm. E ceva normal, nicio presiune".
"Nu pot să mă schimb!"
Nu este un jucător dur, dar în ultimele două sezoane a strâns mai multe avertismente decât "rupători" celebri precum Chellini, Pepe sau Felaini. Vorbeşte Denis, colericul: "Mereu îmi propun să fiu calm, înainte de meciuri, dar pe teren uit, mă ia valul. Nu ştiu de unde vine furia asta, nu am o explicaţie. Aşa sunt eu, nu pot să mă schimb! Pun suflet, mă enervează că nu iese o fază, că arbitrii fluieră orice contact. Sunt mulţi care fac la fel, dar cred că pe mine m-au luat la ochi. Pe afară nu e aşa, arbitrii vin, îţi explică de ce au luat o decizie. Aici, gata, cum ai zis ceva, direct galben!"
"Emoţii am doar când se cântă imnul"
Alibec recunoaşte că sunt momente când are emoţii pe teren, mai ales la echipa naţională. După experienţa nefastă de la Euro, când s-a şi accidentat grav, vrea să dovedească că se poate conta pe el.
"Le mulţumesc celor care au încredere în mine şi vreau să-i răsplătesc prin prestaţiile mele. Ar fi un vis să fim pe teren şi eu, şi Budescu în acelaşi timp. Dar e destul de greu", spune atacantul.
Nu-l sperie Danemarca: "E o echipă solidă, cu jucători valoroşi, dar nu chiar de speriat, nu au nimic ieşit din comun. După mine, nu se compară cu Polonia. Va fi meci greu, dar jucăm acasă, putem să câştigăm! Stăm destul de rău în grupă, dar ne revenim cu o victorie duminică".
Zâmbeşte dacă îl întrebi cine ar urma să execute un eventual penalty cu nordicii: "Antrenorul decide, dar normal că aş vrea să bat eu. Cine nu vrea să dea gol într-un meci ca ăsta?! Dar, până la urmă, m-aş mulţumi să dau două-trei pase de gol cu Danemarca. Să batem, asta contează!".
"Cei de la Viitorul au prima şansă la titlu acum. Cred că ei joacă cel mai frumos fotbal din Liga 1. Dar nu e nimic decis, n-o să renunţăm, luptăm până la capăt"
Denis Alibec"Budescu e prietenul meu, colegul de cameră. În teren ne înţelegem perfect. Are el calitatea asta, de a vedea anumite pase. Mă cunoaşte, ştie cum şi când să îmi dea mingea"
Denis Alibec
6meciuri are Denis Alibec la echipa naţională, pentru care a marcat un gol
{{text}}