Echipa al cărei antrenor nu ştie dacă vrea să îşi prelungească angajamentul întâlneşte echipa al cărei antrenor a fost recomandat de celălalt antrenor să îi ia locul. Este că nu aţi înţeles nimic?
Suntem chit atunci, fiindcă o formulă de start cu Rivaldinho şi Patrick Petre titulari pare ori o formă de sinucidere, ori o sfidare a adversarului. Sau poate Contra este pur şi simplu un om care ştie ce material are la dispoziţie. Şi bineînţeles că vorbim despre meciul Dinamo-CFR.
Contra pro-Miriuţă
Cosmin Contra nu ştie dacă vrea să continue (la Dinamo), Vasile Miriuţă este varianta propusă de Cosmin să îi moştenească postul. Dar Vasile Miriuţă are alte planuri. În primul rând că azi este adversarul roş-albilor, în al doilea că îl bat gânduri cu miros de eternitate.
Cică vrea să fie un Alex Ferguson pentru CFR. Poate el doreşte asta, dar Gruia trebuie să mai lucreze la tradiţie ca să ajungă Old Trafford, Teatrul Viselor, chestii.
CFR vrea să dribleze timpul şi se bate la titlu. Din nou. Deşi este o formaţie în insolvenţă, în ciuda faptului că a pornit în campionat cu puncte handicap.
Ai noştri, mai bio
Golul de 1-0 al lui Nemec (21), şut sub bara transversală, îl premiază în primul rând pe Nemec, şi de-abia apoi pe Dinamo, care a început prudentă meciul. Fuseseră o serie de ratări ale jucătorului slovac, prima în minutul 17 ("cap" pe lângă după centrarea lui Hanca), apoi în mintul 20, când trimite spre Mincă din unghi închis, din marginea careului mic.
Aşezate amândouă în 4-2-3-1, echipele nu au fost atât de compacte pe cât îşi doreau oamenii care le conduc de pe bancă, fiindcă asta presupune şi un tonus fizic de excepţie, şi o calitate tehnică peste medie.
Lucruri pe care formaţiile noastre, poate hrănite ceva mai bio decât suratele de pe Camp Nou sau Allianz Arena, încă nu le au. Altfel, Dinamo continuă să inoveze (să bricoleze?) în apărare, unde Dielna şi Marici au alcătuit un tandem de stoperi mult mai sigur decât eram dispuşi să credem.
Detentinho
Miriuţă simte letargia liniei de mijloc şi îl scoate pe Nouvier după numai o jumătate de oră din meci. Dar îl trimite în teren pe Antal, un atacant de meserie, deci tot un om în minus la construcţie. Unde nu strălucesc nici Deac, nici Păun (autorul singurei ocazii a CFR-ului din prima repriză, cap prins de Cerniaukas în minutul 27).
Cât despre Omrani, în afara câtorva tentative de şicanare a fundaşului de marcaj, nimic. Toate astea, ascunse sub masca seducătoare a posesiei superioare, duc la un pasiv şi mai evident pe tabelă, fiindcă Dinamo ediţie Contra simte când adversarul joacă la alibi.
Nemec, din nou Nemec, iniţiază acţiunea la capătul căreia găsim lovitura de cap a lui Rivaldinho (43) şi golul frumos al brazilianului, care a sărit de pe loc cu o detentă mai degrabă de inter de la handbal decât de fotbalist. Ceva gen Vasile Stângă, să zicem. Totuși, un gol posibil şi graţie pasivităţii lui Mincă.
Balastul de final
Acum, gata, luptăm la baionetă cu clişeele. 2-0, cel mai periculos scor. Vom vedea. Şi, a fost pauza un sfetnic bun pentru clujeni? Şi asta rămâne de văzut. Deocamdată observăm că Miriuţă l-a schimbat la reluarea jocului şi pe Rus, alt mijlocaş invizibil, introducându-l pe Nascimento.
Clujul domină teritorial, Dinamo se visează un soi de Inter din epoca magului Herrera, care la 2-0 nu mai putea fi învinsă nici de Brazilia lui Pele, nici de Argentina lui Maradona. Şutul din întoarcere al lui Omrani (62) ar trebui să avertizeze, agitaţia lui Contra la fel, dar tentaţia menţinerii rezultatului învinge.
Nici apariţia lui Nistor nu aduce un plus ofensiv, iar ultimul sfert de oră este pur şi simplu balast. Steaua/FCSB are două motive de bucurie. CFR a luat bătaie şi Deac a supravieţuit unei accidentări ce părea să-l transforme în pacient pe termen lung al secţiilor de kineto şi fizioterapie.
{{text}}