Președintele Clubului Alpin Polonez a comentat tragedia din Masivul Retezat, unde doi copii au fost uciși de o avalanșă: "Este mult prea devreme la 13 ani pentru a urca pe vârfuri așa înalte"

• Weekend-ul a fost îndoliat de moartea a doi copii, uciși de o avalanșă în Masivul Retezat. E vorba despre Dor Geta Popescu (14 ani) și Erik Gulacsi (13 ani), multipli recordmeni la alpinism (detalii AICI);
• Ei se aflau într-un grup, pe un traseu de vară, alături de alți 5 adulți care au scăpat doar cu răni.
• Unul dintre inițiatorii circuitului a fost Octavian Popescu, tatăl alpinistelor Dor Geta Popescu și Crina Coco Popescu.

Larisa Ghițulescu, jurnalist freelancer, l-a contactat pe Boguslaw Magrel, președintele Clubului Alpin Polonez pentru a lămuri câteva aspecte importante.

• Care sunt regulile și autoreglementarea cu privire la situația copiilor în alpinismul de altitudine în diverse țări.
• Federația Poloneză de Alpinism finanțează, premiază și încurajează copiii să facă performanță la altitudine?
• Să presupunem că o fată de 13 ani din Polonia vrea să urce Aconcagua (6.961m), Lenin Peak (7.134m) și Everest (8.848m). Cum ar reacționa comunitatea poloneză?
• Coduri de bună pratică și etică în țări cu tradiție, cultură montană și performanță de top, cum este Polonia.

"Părerea mea este că 13 ani este mult prea devreme pentru a urca pe vârfuri așa înalte.

Am luat o fată de vârsta asta din familie până la 4.000m, dar în opinia mea umilă aceasta este limita maximă. Este nesănătos pentru creierul copiilor.

Apoi: la 13 ani el nu decide singur, ci altcineva o face pentru el – iar asta este rău. La 16 ani ar fi limita să începi pentru Aconcagua, iar pentru Everest – 18 ani. Este și reglementat acest lucru – dar dincolo de lege, vorbim de responsabilitate" Boguslaw Magrel, președintele Clubului Alpin Polonez

Jurnalista subliniază câteva detalii de luat în seamă:

• Polonezii au tradiție solidă în alpinism, fiind printre pionierii acestei discipline în lume (ceea ce noi nu suntem, deși asta e propaganda).
• De-a lungul timpului, Federația Română de Alpinism și Escaladă a susținut și promovat cu prioritate activitatea celor două minore Popescu în cursa lor pentru recorduri de vârstă (care NU au relevanță de performanță, nu se scorează nicăieri în lume ca rezultat sportiv) – deși Federatia avea semnale din comunitate că ceea ce face e wrong.
• Până la această oră, Federația Română de Alpinism și Escaladă și Ministerul Sportului nu au luat poziție în privința (auto)reglementării pentru copiii la altitudine.

Câteva informații de bază despre alpinismul de altitudine

Nu este un sport competițional, în sensul în care se organizează campionate europene și mondiale, cu clasamente pe sportivi și națiuni, ca în oricare al sport. Competiții se organizează la alte discipline, cea mai populară fiind escalada (la noi).

Alpiniștii de altitudine se împart și ei pe categorii:

• - unii se specializează în parcurgerea de rute dificile și solicitante, pe diverși pereți tehnici, la altitudini mai ușor de suportat de organism (ex. Munții Alpi, Patagonia, Caucaz, etc),
• - alții se antrenează pentru altitudine extremă – la peste 7.500m, unde aerul conține doar o treime din oxigenul necesar vieții,
• - alții se dedică proiectelor cu valoare de premieră mondială – și aici intră deschiderea de rute noi sau ascensiunile de iarnă.

Toți cei 14 munți de 8.000 de metri au fost deja urcați cu succes cu decenii în urmă (anii 1950-1970, perioada de explorare), de aceea în zilele noastre, proiectele de alpinism cu valoare care pot fi considerate sportive, sunt cele unde alpiniștii îmbunătățesc ceea ce alții au făcut deja - cum ar fi tentativele de rute noi, cele din timpul musonului și ascensiunile de iarnă, stilurile noi de ascensiune. (fără Șerpași, însoțitori, oxigen și back-up. Cei care urcă asistați de această logistică sunt considerați turiști.)

În zilele noastre, pe fondul comercializării excesive a celor mai înalți munți ai lumii, munții înalți au devenit preponderent ținte de business și turism, mai puțin sportive. Să luăm ca exemplu Muntele Everest (8.848m). Fiind cel mai înalt și faimos munte al lumii, în jurul lui au crescut o întreagă industrie a turismului și afaceri colaterale – 10-15 milioane de dolari pe sezon, estimativ: agenții de turism, ghizi, echipament de altitudine, butelii cu oxigen, medicamente, firme de elicoptere, asigurări, producții cinematografice, publishing, campanii publicitare:

Statisticile arată că 9 din 10 oameni care urcă Everestul sunt turiști – aceștia urcă cu Șerpași și oxigen, pe cele două rute standard (Nord, prin Tibet și Sud, prin Nepal) – sursa: National Geographic.

În 1963, doar șase oameni atingeau vârful Everest. În primăvara lui 2016: peste 600.

În acest sezon pe Everest, ponderea proiectelor cu valoare sportivă cunoscute, conform definiției de mai sus, este de sub 1%.

Larisa Ghițulescu a activat în zona alpinismului de altitudine, fiind implicată în diverse proiecte de expediții și nu numai. Menționează că î prezent nu reprezint interesele comerciale sau de imagine ale nicunui alpinist, urmăresc fenomenul ca observator independent și iubitor de munte.

• Poliția a deschis un dosar penal pentru ucidere din culpă după ce s-a aflat că organizatorii expediției au ignorat semnalele salvamontiștilor și jandarmilor montani, desi aceștia avertizaseră asupra riscului iminent de avalanșă în acea zonă (risc de nivel 5, pe o scară de la 1 la 5).