- Weekend-ul a fost îndoliat de moartea a doi copii, uciși de o avalanșă în Masivul Retezat. E vorba despre Dor Geta Popescu (14 ani) și Erik Gulacsi (13 ani), multipli recordmeni la alpinism (detalii AICI);
- Ei se aflau într-un grup, pe un traseu de vară, fără cască, alături de alți 5 adulți care au scăpat doar cu răni;
- Subiectul a dus la controverse extreme după moartea celor doi copii-alpiniști. Mai multe opinii au pornit dezbaterea pe net: “Nu avalanșa, ci inconștiența părinților i-a ucis!” versus “E absurd! Ce vrei să anchetezi penal aici?” (detalii AICI)
Costin Miu este ghid montan de cinci ani, pregătind și conducând iubitori ai muntelui pentru escaladarea unor vârfuri din Alpi, şi urcă pe crestele de peste 30 de ani, din copilărie.
Miu a explicat pentru cititorii GSP.RO detaliile necesare unei ascensiuni pe timp de iarnă, în contextul dublei tragedii petrecute sâmbăta trecută în Retezat, când victime au fost doi copii.
- Ca ghid, cu ce anume îţi echipezi oamenii din grup pe traseu de
iarnă?
- Normal, bocanci şi haine de iarnă. La bocanci însă, uneori, trebuie ataşaţi colţari. Chiar dacă ești pe un traseu ușor, poți întâlni o porțiune de potecă cu gheață sau zăpadă înghețată unde bocancii nu fac față. Acolo ai nevoie de colțari. Dacă nu-i ai, ori te uiţi la ea, ori îţi rupi gâtul. Sunt nişte colți din oţel sau aluminiu, care se montează pe bocanc, pentru aderenţă.
- Apoi?
- Piolet. E absolut necesar, mai ales pentru potecile abrupte, cu înclinaţie mare. Pentru restul sunt suficiente beţele de trekking. Pioletul creşte gradul de siguranţă al alpinistului în zăpadă. Dacă pici, te poți opri cu ajutorul lui. Însă trebuie folosit cum trebuie. Dacă nu ştii să-l foloseşti, mai rău te încurcă.
- Casca?
- Cea mai importantă. După părerea mea şi nu numai a mea, absenţa căştilor la Dor Geta şi la Erik a făcut diferenţa dintre viaţă şi moarte. Dacă ar fi avut cască, acei copii, foarte probabil, ar fi trăit. Nu mă întreba de ce nu aveau, e un mister. Dar de multe ori mi s-a întâmplat să fiu luat în râs că port cască pe munte. De parcă eşti mai alpinist dacă nu o ai pe cap. Mai ales în cazuri de genul acesta, când în cădere dai de pietre, stânci, casca e salvatoare. Te poţi lovi nasol în rest, dar ai o şansă mult mai mare de supravieţuire, chiar dacă te răneşti la membre, chiar la coloană. Adică echipamentul care le lipsea Getei şi lui Erik. Exact. Din concluziile salvatorilor montani din Serviciul Salvamont Hunedoara, avalanşa căreia i-au picat victime nu a fost una majoră care să-i îngroape în zăpadă şi să-i sufoce. Traumatismele cerebrale le-au fost fatale, au spus-o și medicii legiști. Nu pricep de ce nu aveau cască, mai ales că în orice sport faci antrenamentele în condiţii de concurs, nu-i aşa?
- Ce mai e în bagajul unui alpinist iarna?
- Vorbesc din punctul de vedere al ghidului, care trebuie să aibă grijă de alţii la fel cum are grijă de sine. Coarda sau semicoarda. Astea sunt bune pentru porţiunile de traverseu pe o faţă expusă. Ca să trec cu bine de ea, trebuie să mă asigur şi să-i asigur şi pe alţii. Evident, ceilalţi trebuie să fie echipaţi cu hamuri la care se atașează coarda. Şi nu în ultimul rând folia de supravieţuire. Te salvează de frig extrem, de căldură extremă, de ploaie. Cântăreşte câteva zeci de grame şi n-ar trebui să lipsească din niciun ruscac de pe munte.
În 30 de ani de mers pe munte, nu a riscat niciodată un traseu cu grad 5 de avalanşă
- Riscul 5 de avalanşă te-a oprit vreodată să urci pe munte?
Întotdeauna. Nu am început nicio ascensiune când a fost anunţat risc 5 de avalanşă. De la risc 3 orice lider de grup trebuie să analizeze foarte bine oamenii pe care îi are alături şi echipamentul care trebuie luat. Mai ales că pe lângă obiectele de mai sus ar trebui să se adauge ARVA sau PIEPS, aparate de localizare a celui căzut, sonda de avalanşă, ca să-l găseşti în zăpadă pe cel care a avut accidentul şi lopata de zăpadă, ca să-l poţi scoate de acolo.
- În grupurile tale, ai luat vreodată copii?
- Nu. Nu spun că n-o s-o fac niciodată, spun doar c-o s-o fac când o să simt c-o pot face. E o responsabilitate uriaşă. Dar e frumos să duci copiii pe munte, atâta vreme cât respecţi acele reguli de siguranţă. Îi admir pe părinții care o fac, dacă au grijă. Totuși, la altitudine e altceva. De exemplu, cele mai multe societăţi alpine internaționale, inclusiv cele de medicină alpină, or să-ţi spună că e un hazard să duci copilul la altitudine de 7.000 de metri. Nu există studii suficiente care să fie concludente pentru felul în care condițiile specifice altitudinii, gen presiunea scăzută și lipsa oxigenului, dăunează sau nu unui trup de copil. În plus, el nu are puterea de decizie pentru situaţii-limită. Pentru copii mai potrivită este escalada, nu altitudinea.
„Măsurile de siguranţă pentru ascensiune pe traseu de iarnă nu
sunt neapărat prevăzute într-o carte de reguli. Dar bunul simţ,
experienţa, conştiinţa şi instinctul de conservare ar trebui să le
dicteze automat. În ţările cu o mai vastă cultură alpină ele sunt
subînţelese. În special casca” - Costin Miu, ghid montan
“Aşa își dovedeşte responsabilitatea”
Un alt ghid montan, Cosmin Andron, subliniază că o listă de echipament specific, comprehensivă este mereu recomandată şi ea include sondă, ham, DVA şi cască în condiţii în care poate surveni căderea.
“Reglementarea când şi cum să fie folosite sau incriminarea sunt dificile, dacă nu chiar imposibile, deorece fiecare caz este particular. Un grup în acel loc în acel moment. Alpinismul este un domeniu al deciziilor înainte de orice altceva şi abia apoi al pregătirii fizice şi al echipamentului. Rămâne la latitudinea fiecăruia – amator sau profesionist – pe baza pregătirii individuale cum şi când alege să folosească acest echipament. Aşa îşi dovedeşte responsabilitate şi nivelul de pregătire”, a spus Andron.
„Eu nu aş fi purtat cască”
Şi Marius Gane, vicepreşedinte al Federaţiei Române de Alpinism şi Escaladă, vorbeşte despre responsabilitatea fiecărui lider, care are misiunea de a-şi echipa grupul după cum crede de cuviinţă.
„Nu există obligativitate în acest domeniu. De exemplu, eu cred că o
cască ar fi ajutat în acele condiţii. Dar la fel de sincer spun
că mai degrabă casca o purtăm pe abrupt, unde e pericol de cădere de piatră. Majoritatea alpiniştilor nu ar fi purtat pe tura aceea. Eu nu
aş fi purtat. Nici Salvamontiştii nu au purtat cască”, a adăugat
oficialul FRAE.
{{text}}