Articol scris în colaborare cu Larisa Ghițulescu, observator independent al alpinismului de altitudine, la bază jurnalist.
- Weekend-ul a fost îndoliat de moartea a doi copii, uciși de o avalanșă în Masivul Retezat. E vorba despre Dor Geta Popescu (14 ani) și Erik Gulacsi (13 ani), doi minori ai Federației Române de Alpinism și Escaladă, cu mai multe recorduri de vârstă în ascensiuni pe munții înalți (detalii AICI);
- Ei se aflau într-un grup condus de Ovidiu Popescu, membru al biroului federal FRAE, neechipați complet, pe un traseu nerecomandat în condiții de iarnă, atunci când riscul de avalanșă este maxim;
- Subiectul a dus la controverse extreme după moartea celor doi copii-alpiniști. Mai multe opinii au pornit dezbaterea pe net: “Nu avalanșa, ci inconștiența părinților i-a ucis!” versus “E absurd! Ce vrei să anchetezi penal aici?” (detalii AICI)
Dar dincolo de dezbaterea "civilă", sportul românesc trebuie să poarte o discuție onestă pe seama tragediei din Retezat.
Forma constructivă de a da sens unui accident mortal sunt legislația și autoreglementarea, asta dacă instituțiile fundamentale ale statului român consideră că e necesar să acționeze.
De aceea, pentru a limpezi răspunsurile, punem noi întrebările clar, iar forul vizat este Ministerul Tineretului și Sportului. Așadar:
1. Cum veți acționa, concret, pentru a corecta actualul status-quo, pe următoarele paliere?
LEGISLATIV: Actualizarea legilor astfel încât copiii să nu mai fie expuși la altitudine mare* (expediții cu girul MTS în țările unde sunt munții înalți), dar și în situații în care sunt avertizări de risc iminent de avalanșă – cazul Retezat.
Context: În multe țări accesul copiilor la altitudine este interzis prin lege. „Dacă ai sub 14 ani nu ți se permite accesul. Procedura e de a în judecată statul argentinian și de a obține această hotărâre judecătorească" – o spune chiar Ovidiu Popescu când povestește despre ascensiunea Getei pe Mt Aconcagua (6.961m) – pe larg, aici.
S-a ajuns și la următoarea absurditate, o ascensiune interzisă în Argentina este premiată în România, totul AICI.
2. Cum se schimbă comportamentul organelor de profil? (minister, federație, cluburi sportive):
Context: Președintele Clubului Alpin Polonez, o țară cu tradiție și performanțe de top în alpinismul mondial spune că limita maximă admisă pentru un copil de 12-13 ani ar fi 4.000m. Geta Popescu se afla în program de antrenament pentru a escalada Lenin Peak (7.134m) și a fost premiată recent de FRAE – „la alpinism de altitudine, categoria copii" pentru o ascensiune până la 6.961m (Aconcagua) din 2016. Este și poziția vehementă a Asociației Ghizilor Montani din România: "Considerăm neavenite goana după recorduri de varstă care nu au nici o relevanță din punct de vedere alpinistic și mai ales promovarea și sprijinirea acestor demersuri ca pe niste valori".
Într-un interviu acordat Digi TV, Marius Gane, alpinist de altitudine, salvator montan și vice-președinte al Federației Române de Alpinism și Escaladă (FRAE) declară răspicat că a avut dispute în interiorul conducerii Federației și cu dl. Popescu pe tema situației copiilor la altitudine și a încurajării lor (prin validarea și premierea acțiunilor lor). "În mod sigur a fost o încurajare (...), de aceea am votat mereu împotriva acestor premii. Însă acolo era o Comisie întreagă, nu eram singurul care decidea".
3. Cine din conducerea Federației** s-a opus inițiativei repetate a dlui Gane? Unde sunt publicate procesele verbale / stenogramele din ședințele respective?
4. Și câte informări de la FRAE a primit Ministerul Turismului și Sportului de-a lungul timpului – de când minorii au fost susținuți și promovați de MTS în activitatea lor – asupra efectelor altitudinii asupra organismului și dezvoltării lor?
5. De-a lungul timpului, care au fost medicii sportivi autorizați de MTS să supervizeze minorii – așa cum se procedează la alte federații? Care au fost recomandările acestor medici?
Context: În procesul de aclimatizare – indispensabilă oricărei escaladări la altitudine – cei mai mulți alpiniști adulți iau aspirină, zilnic. Sunt alpiniști care înghit medicamente mult mai puternice, care să ajute la fluidizarea circulației sângelui, pentru minimizarea efectelor hipoxiei (lipsa de oxigen îngroașă sângele, de aici cheagurile care pot duce inclusiv la atac cerebral). Deci, care este protocolul medical agreat „la categoria copii”?
În situații de urgență, când la alpiniști apar și se instalează boli specifice altitudinii (ex. tromboză, edem pulmonar, edem cerebral, insuficiență cardiacă), acestora li se administrează în regim de urgență diverse medicamente / soluții injectabile (ex. Heparină, Diamox, Dexametazonă – după caz)***. 6. Care este protocolul medical validat de MTS în situații de urgență la altitudine, "categoria copii", unde erau încadrați Geta Popescu și Erik Gulacsi?
De asemenea, pentru o bună informare și educare a publicului în acest sens – care pune semnul egal între alpinism și gimnastică (condiții de antrenament, medicație, riscuri de deces asociate) – vă rugăm puneți la dispoziție documentele existente și clarificatoare în acest sens.
*consecințele demonstrate asupra sănătății și dezvoltării copiilor se știu încă din 1998, când Andrew J Pollard, cercetător în pediatrie (Marea Britanie), David R Murdoch, specialist în boli infecțioase (Noua Zeelandă) și Peter Bärtsch, profesor de medicină sportivă (Germania) au făcut studii în rândul copiilor până la 14 ani, expuși la altitudine în Colorado (până la 2.835m) și platoul Tibetan (4.550m). Rezultatele acestor cercetări au fost recunoscute și promovate încă din 2008 de UIAA (The International Mountaineering and Climbing Federation), la care Federația Română de Alpinism și Escaladă (FRAE) este afiliată, potrivit statutului său publicat pe site – Articolul 2, pct 11.
**FRAE este „unica şi singura autorizată din punct de vedere legal să elaboreze strategia naţională de dezvoltare a disciplinei sportive alpinism" – Statutul FRAE, Art.1, alineat 2
*** Citeste despre bolile de altitudine și medicația specifică AICI.
{{text}}