- Simona Halep (25 de ani, nr. 8 WTA) a câștigat pentru al doilea an la rând trofeul la Madrid, după o victorie în trei seturi cu Kristina Mladenovici (23 de ani, nr. 17 WTA), 7-5, 6-7(5), 6-2.
- Românca va reveni pe locul 4 în clasamentul care va fi publicat luni de WTA
- Titlul de la Madrid e primul pentru Simona în 2017 și cel de-al 15-lea din carieră
Simona Halep - Kristina Mladenovici 7-5 6-7(5) 6-2
Pentru prima oară în carieră, Halep își apără un titlu, după 7-5, 6-7 (5), 6-2 cu Kristina Mladenovic, devenind încă o dată regina Madridului
Oțelul din Caja Magica sclipește sub lumina reflectoarelor. Ochii fug spre ceas, cât a trecut, două ore, trei? S-au scurs și repede, și încet. Repede pentru că aproape n-a existat punct fără un strop de dramă și de scânteie, încet pentru că uneori efortul a fost atât de mare încât i-a istovit și pe privitori. Și ce diferență față de finala de anul trecut!, una disputată într-o singură direcție, lipsită de intrigă. De data aceasta, spectacolul a avut trei acte, fiecare cu porția proprie de aventură.
Pentru prima dată în carieră, Simona Halep s-a aflat în postura de a-și apăra un titlu. Iar în finala de la Madrid o aștepta una dintre adversarele incomode, Kristina Mladenovic, care i-a creat probleme de la prima lor înfruntare, cea de la Paris indoor, din februarie 2014. După cum curge primul game, pe serviciul româncei, un minimaraton în sine, se anunță lupta aprigă care avea să se dezvolte în continuare. Simona cedează deschiderea, însă e pregătită pentru o luptă de lungă durată.
Presiune pe rever
Și rebreak-ul vine. Deși duelul e atât de aspru, de contondent. Mingile franțuzoaicei sunt grele și rapide, par mici grenade. Dar cât de iute aleargă Halep, aripi agățate la glezne și anxietatea anihilată, acum respiră liber și ritmic. Absoarbe deseori forța loviturilor lui Kiki, însă e nevoie de mai mult pentru desprindere. "Cred că trebuie să fii mai disciplinată trimițând mingea pe rever. Singura diferență e că ea reușește prea multe forehand-uri. Să ne concentrăm pentru a-i distruge backhand-ul", sunt sfaturile lui Darren Cahill care limpezesc tactica.
Mladenovic are 5-3, apoi 5-4 și serviciul, dar Simona egalează. E acolo la fiecare punct, că e scurtă, că e vreun forehand pus aproape de linie, că e un serviciu bubuitor. E acolo pentru că mintea e acolo, trează, vigilentă. Nu mai cedează. Nu se mai pierde. Nu se mai enervează. Totul e pe muchie, Halep salvează minge de break, apoi zburdă și închide actul cu 7-5. 63 de minute de bătălie. Și e doar prima parte.
Continuarea are aceeași alură, doar că românca are 2-0 și se vede egalată. Se merge cap la cap apoi, e aproape imposibil să se despartă, deși uneori orizontul game-ului promite asta. Atâta tensiune, atât efort, delicios și insuportabil de privit, de suportat, imposibil de lăsat deoparte. "Să facem lucrurile simplu. Retur pe mijloc, un pas înapoi, ținte mari, nu mai ataca reverul din start", spune Cahill într-o intervenție mai relaxată, presărată cu râsete. Tie-break-ul e singura soluție pentru departajare, iar Kiki e cea care ia avantaj repede. Și trimite meciul în decisiv după 7-5 și încă 61 de minute de joc.
Când nervii nu cedează
O altă Simona, cea de la Miami, ar fi copt în interior o frustrare mare cât o pâine. Simona de la Madrid a realizat, probabil, că n-a jucat un tie-break rău și că totul se va hotârî acum într-un singur set. Îl poate controla, poate dicta? Are suficientă energie în picioare pentru a menține proaspete acele curse repetate? Sau în brațe, pentru încă un forehand, și încă un rever, și încă unul? Iată că da. Mladenovic e cea care cedează, 3-1 pentru Simona, apoi 5-2, se apropie victoria, una care a pretins atât de mult și a primit pe măsură. Campioana de anul trecut închide cu 6-2 și devine campioana de anul acesta.
E pentru prima dată în carieră când Halep câștigă un trofeu pentru două sezoane la rând. În plus, unul important, Premier Mandatory, a doua categorie după cele de Mare Șlem. Și e din ce în ce mai mult al ei.
{{text}}