Portarul Viitorului, Victor Râmniceanu, 27 de ani, a fost omul meciului cu CFR Cluj și sufletul petrecerilor pentru titlu.
Spune că, din superstiție, n-a avut puterea să se uite la penaltyul lui Iancu și mărturisește că a fost la un pas să renunțe la carieră după ce și-a încheiat conturile cu CS Otopeni, în urmă cu 5 ani
Dintre jucători, sufletul petrecerilor de sâmbătă a fost, indiscutabil, Victor Râmniceanu. Portarul care a avut o seară magică împotriva lui CFR Cluj a monopolizat minute în șir microfonul, a improvizat versuri și a fost un adevărat argint viu, migrând printre colegi și prieteni în toate colțurile clubului. Alături de Iancu, omul care a adus titlul în curtea lui Hagi prin transformarea penaltyului din minutul 65, Râmniceanu a fost eroul partidei decisive a campionatului.
- Victor, ai avut cu CFR câteva intervenții uimitoare, în special în fața lui Omrani. Cum ai reușit să blochezi acele ocazii?
- Îmi plac cel mai mult situațiile de unu contra unu. Cred că am calitățile necesare pentru a rezolva astfel de momente. Mă refer la reacție, plasament. Știu cum să închid unghiurile prin anumite mișcări. M-a ajutat mult felul în care am lucrat la Viitorul cu antrenorul portarilor, Ștefan Preda. Spre exemplu, înainte mă aruncam după minge pe intuiție și eram mulțumit dacă blocam una din cinci faze de acest gen. Acum însă am învățat să rămân pe picioare, să aștept, să reacționez.
"Nu mă mai pot uita la penaltyurile noastre"
- Cum s-a văzut din careul opus penaltyul executat de Iancu?
- Nici nu știu unde l-a bătut! Nu mă mai uit la loviturile noastre de la 11 metri, din superstiție. Le-am urmărit atent pe ambele cu Astra și am ratat de fiecare dată.
- Când ai simțit cu adevărat că Viitorul poate lua titlul?
- După remiza cu Steaua obținută pe Arena Națională. Am spus de atunci că Dumnezeu se va întoarce cu fața spre noi, fiindcă am muncit mult, profesionist, într-un fel pe care nu știu dacă-l regăsești la alte cluburi din România. Pur și simplu, acum, după victoria cu CFR Cluj, parcă nu realizez că trăiesc o realitate, să fiu campion cu Viitorul. Mi se pare un vis.
- Au fost apăsătoare zilele dinaintea partidei cu CFR?
- Antrenorul nu ne-a încărcat foarte mult cu acest meci, chiar dacă a fost o partidă cu trofeul pe masă. Ne-a spus că va fi fantastic dacă reușim să batem, dar oricum va fi un sezon bun prin prisma a tot ceea ce am arătat de-a lungul campionatului.
"Dacă ar avea caracter și putere, cei de la FCSB ar strânge mâna celor mai buni"
- A contat presiunea dinspre FCSB, cu povestea despre câștigătoarea titlului în funcție de rezultatele directe?
- Se face prea mare tam-tam. Le înțeleg supărarea, dar, în primul rând, ar trebui să se uite la ei în curte. Dacă ai caracter și putere, trebuie să recunoști când ai greșit, să strângi mâna celui mai bun. Au vrut să ne demobilizeze, dar n-au reușit, pentru că suntem un grup puternic și nu ne-a interesat ce-au declarat. Am demonstrat de-a lungul întregului campionat că suntem mai buni decât ei.
- Urmează aventura din Champions League.
- Va fi o perioadă grea, dar și frumoasă, pentru că fiecare dintre noi dorește să evolueze în Champions League. Sper să putem avea o experiență cât mai lungă și să obținem rezultate cu care să ne mândrim. Probabil că sunt unii acum care se gândesc la faptul că Viitorul nu poate face față în Champions League, dar așa au stat lucrurile și în campionat, inclusiv înaintea partidei cu CFR Cluj. Nu prea ne-a dat nimeni nicio șansă. Și, cu toate astea, fără vreo cinci, șase jucători, Nedelcu, Hodorogea, Purece, Vână, plus Răzvan Marin și Nimely plecați între timp, am reușit ceea ce părea imposibil pentru unii. Și la acest capitol, Hagi a demonstrat că simte extraordinar potențialul unor jucători pe care alții nu-i mai băgau în seamă. Mă gândesc aici și la Țucudean, care e un băiat extraordinar.
"Am greșit când am plecat de la Viitorul"
- Te-ai dezlănțuit la party. A părut ca o descătușare după un sezon solicitant!
- Nu mă mai distrasem de foarte mult și mi-am și spus că, dacă vom lua titlul, mă voi bucura pe cinste. A fost o petrecere foarte reușită.
- Ai mai avut anterior o descindere la Viitorul, dar revenirea a fost cu succes. Ce nu a mers în perioada precedentă de la club?
- Am plecat atunci cu capul sus, nu m-a obligat nimeni să merg în altă parte. A fost alegerea mea. O greșeală, de fapt. M-am dus cu inima deschisă la Dinamo, am crezut că pot face performanță acolo, dar nu mi s-a oferit nicio șansă. Asta m-a ambiționat teribil. Experiențele astea mă întăresc. La întoarcere, am avut multe de învățat de la întregul staff. Ne-au repetat tot timpul că putem deveni cei mai buni.
- Ai atins acum vârful carierei. Care e cel mai dificil moment traversat până acum, de care-ți amintești în aceste clipe?
- Când am plecat de la Otopeni, după ce echipa a căzut în liga secundă, am vrut să renunț la fotbal. Avusesem acolo o perioadă foarte bună, dar au apărut anumite discuții, care mi-au lăsat un gust amar și am luat în calcul să o închei cu fotbalul. Dar am beneficiat de sprijinul familiei, m-am ambiționat și am continuat. Pe mine m-a recomandat munca, nu talentul!
"Tata a făcut box și, la început, nici nu voia să audă că eu mă apuc de fotbal sau de hochei pe ciment, către care mă atrăgea un vecin. Cu timpul, a venit însă lângă mine și m-a sprijinit foarte mult în carieră"
"Făceam antrenamente cu juniorii de la Faur pe un teren la intrarea în complexul Arenei Naționale. Tata l-a văzut pe antrenor cum m-a luat de perciuni și mi-a dat o palmă, apoi mi-a zis «Treci acasă, că nu te-am dat la fotbal ca să te bată». Jucam în câmp, dar Iordan Dumitru a fost cel care m-a băgat apoi în poartă. Îi mulțumesc pentru inspirație!"
"Când am timp liber, îmi place să stau cu familia. Am o fetiță de un an și jumătate. Și mai ies uneori la un pescuit. Cel mai mare pește prins a fost unul de 8 kilograme, n-am nimerit nicio balenă, cum se laudă alții"
I-a sărutat mâna lui Hagi!
În toiul petrecerilor de după succesul cu CFR Cluj, Râmniceanu a cântat în multe momente la două voci cu Hagi. Iar în efuziunea clipelor de triumf, a făcut un gest suprem de recunoștință față de antrenor: i-a sărutat mâna! Recunoaște că, pentru el, "Regele" înseamnă enorm: "Hagi a făcut foarte multe pentru mine. N-aș putea să ridic niciodată ochii sau glasul în fața lui. Aș fi gata să-l ajut cu orice pot, la orice oră din zi sau din noapte. A demonstrat că un titlu se câștigă și cu zece români și un singur stranier, Boli, care e un fotbalist fantastic".
"Se bate cu Niță pentru cel mai bun portar din țară"
Antrenorul portarilor de la Viitorul, Ștefan Preda, a lucrat în ultimul sezon cu Râmniceanu: "Era un pic mai reticent la început din cauza unei neîncrederi, în general, în antrenorii goalkeeperilor. Dar a înțeles repede că muncim cu cap și acumulăm. Are forță și viteză de reacție, ceea ce e esențial la un portar, să ajungă la minge fără să mai facă un pas, ci direct pe balon. Am lucrat mult la factorul mental și la situațiile de unu contra unu, pentru că, la ceea ce joacă Viitorul, el trebuie să fie un fel de libero, să anticipeze pasele pe «gaură» ale adversarului, să simtă mingile filtrante. Se bate cu Niță pentru titlul de cel mai bun portar din țară".
{{text}}