Steliana Nistor a fost nevoită să întrerupă antrenamentele din luna ianuarie din cauza unor dureri la picior.
Steliana Nistor este una dintre componentele de bază ale echipei care va participa la Olimpiadă. Dar nimic nu este sigur pentru gimnasta care, după ce a devenit campioană europeană de junioare în 2004 la individual compus, a fost nevoită să facă pauză aproape un an din cauza unei accidentări la spate. După ce a revenit, emoţiile au trădat-o la fiecare concurs, pînă anul trecut, la Campionatele Mondiale şi la cele Europene. Sibianca în vîrstă de 18 ani a cucerit la CM două medalii de argint, una la individual compus şi una la bîrnă, la care s-a adăugat cea de bronz obţinută cu echipa. Palmaresul european a cuprins o distincţie de argint şi una de bronz. Anul olimpic însă n-a debutat foarte bine, unele dureri la picior ţinînd-o departe de aparate aproape şapte zile.
- Steliana, cum stai cu sănătatea ?
- Nu prea bine. Vin după o pauză de o săptămînă. Am avut probleme cu piciorul. Vreau să încep să lucrez, dar durerile nu mă lasă. Mi-e să nu mă rup chiar acum, înainte de Olimpiadă.
- Dar tu ai suportat atît de multe...
- Da, dar am început prost anul. Sper să-mi revin, să urc din nou pe aparate şi să obosesc, mai bine oboseală decît durere.
- Cît nu ai putut să te antrenezi la parametrii normali ce ai făcut?
- Am pus accentul pe pregătirea fizică.
- Pentru tine anul trecut a fost un an bun.
- Încerc să uit ce a fost în 2007. Luna ianuarie a fost una cu chin pentru mine. Poate din februarie totul o să fie bine.
- Ai altă muzică la sol, cum te-ai acomodat cu ea?
- Asta e altfel. Îmi place foarte mult, dar încă nu se vede. Parcă mă face mai suplă, mai artistă...
- Totuşi, cum simţi aparatele?
- La bîrnă şi paralele nu sînt la potenţial maxim, dar trebuie ca pînă la Olimpiadă să dau tot ce pot. Apoi mă mai gîndesc ce o să fac în continuare.
- Ai mai fost în China? Te-ai pregătit psihic pentru publicul numeros care o să fie acolo?
- Am ajuns doar în Japonia. Acum m-am mai obişnuit cu presiunea. Trebuie să mă stăpînesc, dar pînă atunci îmi trebuie linişte şi concentrare.
"Nistor are unele jene. În astfel de cazuri îţi pui întrebarea dacă mai are rost să forţezi"
Nicolae Forminte, antrenor coordonator
{{text}}