După două săptămâni de tenis intens și o primăvară frumoasă pe zgură, Halep a câștigat câteva lucruri importante » Adieu, Paris! Ce rămâne?

Totul a început cu două meciuri foarte bune reușite la Mamaia, în Cupa Fed, întâlnirea contra Marii Britanii. Următorul pas – semifinale la Stuttgart.

Apoi titlu conservat la Madrid și finala de la Roma, cea care a adus dubiile agățate de gleznă. Roland Garros-ul a venit cu un gust dulce-amărui, așteptare, dezamăgire pentru accidentarea suferită în capitala Italiei și multă hotărâre.

După două săptămâni de tenis la Paris, Halep va mai pune în vitrină trofeul finalistei, alături de cel din 2014. O tavă rotundă, argintie. Ce rămâne însă din toată această perioadă și, mai ales, la capătul noii experiențe pariziene?

1. Cu rezultatul în sine. A doua finală de Mare Șlem a carierei a venit pentru Simona într-un an care nu începuse bine. Problema la genunchiul stâng și-a pus amprenta asupra jocului și asupra psihicului de joc al româncei. A trebuit să treacă prin momente dure, o îndepărtare temporară de antrenorul ei, ca să depășească frustrarea și să-și poată etala tenisul fluent. În toată istoria, pentru România, este abia a treia care izbutește să ajungă în multiple finale majore, după Ilie Năstase – 5 și Virginia Ruzici – 2. 
   
   
   
   
2. Încredere refăcută. În ciuda rezultatului finalei, în care adversara a fost superioară, Halep și-a recuperat încrederea în jocul propriu. Acea calitate ce pălise și reapăruse în etape sezonul trecut și care părea ascunsă în umbră la începutul lui 2017. 
   
   
   
   
3. Câștig în lupte epice. De mult nu mai avusese Simona o dispută atât de la limită precum a fost sfertul de finală cu Elina Svitolina. Pe parcursul lui 2016, meciurile dramatice, pe care ea să le câștige, aproape că lipsiseră, însă la Paris a avut de trecut o probă de foc. Condusă cu 5-1 în setul secund, a recuperat până la 5-5, apoi a salvat o minge de meci în tie-break. Astfel și-a reluat, cu argumente, supranumele de Fighter Girl.
   
   
   
   
4. Înfruntarea accidentării. A avut un ligament rupt la glezna dreaptă, dar s-a decis să joace la Roland Garros. "Mi-am zis că nimic nu mă va opri", spunea zilele trecute. A acceptat durerea, a intrat pe teren cu ambele glezne strâns bandajate, pentru protecție suplimentară, a urmat tratament cu ultrasunete în paralel și și-a propus să uite de această problemă pe durata meciurilor. I-a ieșit, deplasarea rapidă, pentru care este renumită, nefiind deloc afectată.
   
   
   
   
5. Problema cu jucătoarele puternice. De-a lungul anilor, românca a suferit înfrângeri dureroase în fața acelor adversare care lovesc mingea puternic și riscant. Exact precum Ostapenko, învingătoarea ei de ieri. Au fost Serena Williams, Maria Șarapova, Garbine Muguruza, dar și Mirjana Lucici-Baroni (de două ori), Shelby Rogers, Kristina Mladenovic, Shuai Zheng. În disputele în care adversarele prind zile cu puține greșeli, Simona e depășită de forța oponentelor, așa cum s-a întâmplat și contra letonei.