Eduard Popa, 24 de ani, a promovat încă din primul sezon la Union Lemach și a șocat fotbalul austriac.
Românul a surprins nu numai prin rezultate, dar și prin imaginație, inovație și felul de a privi fotbalul: ”Fotbalul e pentru oameni. De multe ori, rezultatele și succesul ne orbesc. Și uităm de frumusețea lui. Crezi că nu le poți avea pe amândouă? Te-nșeli!”, explică tânărul tehnician.
"Nu e o rușine să recunoști că ești slab!"
Ca majoritatea antrenorilor, trebuie sa fi jucat fotbal înainte, dar drumul ca fotbalist se oprește înainte să înceapă pentru unii. De obicei ghinionul, accidentările sau lipsa ambiției se găsesc la capătul unei astfel de decizii.
Nu și în cazul lui Popa: ”Nu puteam să-mi clădesc o carieră din asta, deși a fost visul meu dintotdeauna. Nu mi-am dorit nimic mai mult decât să ajung fotbalist profesionist. Dar trebuie să cunoști când insiști în zadar. Știam că nu am talentul pentru a ajunge un jucător top class, nu e o rușine să recunoști un astfel de lucru. Și decât să nu ai totul, mai bine te dai la o parte”
"Românii te aburesc"
A început fotbalul la 6 ani, la LASK Linz, unde a stat o perioadă bună de timp. A venit în România, la Deva, în jurul vârstei de 16 ani:
”Voiam să trec la fotbalul profesionist. În Austria era mai greu și am decis să vin în România. La Deva mi s-a zis ca voi primi 1000 de euro salariu. Când am ajuns în țară era vorba de 500. Iar când am semnat erau cam 200 și ceva. Nu m-a deranjat. Am acceptat. Am vrut să joc fotbal. Mă băgau la un liceu sportiv și mi-au zis că nici măcar nu e nevoie să trec pe acolo. Să-mi cunosc profesorii, că se ocupă ei”.
Născut și crescut în Austria, Popa a fost puțin surprins de felurile în care se desfășoară lucrurile în România: ”Am învățat ce-nseamnă șmecheriile. Cum vorbesc românii, cum te aburesc. Una zic și alta fac. Nu m-am simțit bine. Am rupt imediat contractul. Am mai trecut pe la Dinamo și Progresul, dar în cele din urmă m-am întors în Austria”.
A făcut și metalurgie
Unde avea să se lase de fotbal la doar 18 ani: ”Da, m-am apucat de muncă. În metalurgie! Eram ajutor. Făceam bani, nu o să mint, dar parcă nu mă simțeam împlinit. Am fost întodeauna pasionat de fotbal și, cât am fost junior, căutam mereu pe internet tot felul de moduri de a mă pregăti mai bine. Fizic sau psihic. Am pus mâna și mi-am luat mai multe cărți de antrenorat. Nu m-am oprit nici azi din a le citi și reciti, din a înțelege cât mai multe din acest sport”, explică Popa.
A preluat prima echipă la o vârstă fragedă, la nici un an de la a renunța la sport: ”O grupă de copii, 9-10 ani. Două-trei antrenamente pe săptămână, meciuri, competiții. De acolo a venit și prima ofertă”.
Catastrofă la debutul la seniori
Ajungea la echipa a doua a unei formații de seniori: UFC PIENO Rohrbach-Berg. Echipa mare situată în Liga 4-a și fără pretenții deosebite. Însă la rezerve era spectacol, lumea venea la meciuri. Am terminat turul pe primul loc. La distanță de 9 puncte față de locul doi”. Atunci a intervenit antrenorul de la prima echipă, Hofer ”Frankie” Franz, care l-a obligat pe Popa să joace într-un mod mulat pe prima echipă: ”Eu jucam 3-4-3, iar el la prima echipă folosea un sistem 4-4-2. Mi-a impus să fac asta și aici. A fost o catastrofă, se plângeau și jucătorii. Am revenit la sistem. Nu i-a convenit”. Dacă Franz și-a simțit scaunul amenințat sau nu, nu se știe, însă ochii tehnicianului și felul în care vorbește asta sugerează: ”Mi-a zis că n-am cum să iau campionatul la 9 puncte. I-am spus că-l pot lua lejer la 12. Dar nu despre asta e vorba. Mi-a luat cei mai buni fotbaliști la prima echipă, unde nu i-a folosit mai deloc. Nu-mi explic, în fine. Am mers mai departe”.
Trei închizători, ca vechiul Madrid
Principal la Union Neustift în liga a 7-a: ”În Austria sunt condiții serioase, indiferent de ligă. Aici am avut ceva probleme. Echipa se bătea la retrogradare, abia se salvase și m-a adus pentru sezonul următor. A vândut 2 jucători importanți, am încercat să aduc de-ai mei, dar nu s-a putut. Trebuia să mă descurc cu ce am. Am format un sistem nou, pe care îl gândisem încă de la Rohrbach-Berg, un 4-3-1-2, cu trei închizători și un om în spatele vârfurilor. Nu insist, am câștigat prima etapă, 3-1, după care egal în a doua 2-2, dar echipa juca fotbal, chiar dacă a venit un amalgam de înfrângeri. Eram pe ultimul loc la un moment dat. În retur s-a văzut că funcționează. Jucătorii s-au acomodat și lucrurile au venit de la sine. Am bătut mai tot iar, cu 3-4 etape înainte de final, a venit oferta de la actuala echipă: Union Lembach, liga a 6-a.
"Mă respectă și cei de 35 de ani"
”Am ajuns aici, unde încă din primul sezon am promovat în Liga a 5-a. Mi-am adus ce jucători am vrut și am făcut lucrurile după placul meu. Jucătorii au răspuns imediat. E mult mai ușor la o echipă mare decât la copii. Am și jucători mai mici decât mine, dar și de 34-35 de ani” - Și cum e relația cu cei mari? - ”Te respectă, nici nu se pune problema. Greșeala mare a antrenorilor e că, în loc să explice de ce e bine să faci un anumit lucru, te pun să faci acel lucru fără a-ți motiva. Și acolo se pierde mult. Când un jucător, chiar dacă e mai mare decât tine, te simte competent, l-ai câștigat. Și îți va da randament”, spune Popa.
A promovat din primul an și s-a trezit cu o ofertă și mai sus, în Liga a 4-a, pe care a refuzat-o: ”Nu, abia am ajuns. Oamenii mi-au făcut pe plac și mi-au adus jucători. Asta se întâmpla în noiembrie, în plin campionat. Am refuzat. E tentant să urci cât mai repede. Dar vreau să construiesc mai întâi. Să văd că se poate. Am făcut-o după un retur excelent. Am promovat. Și voi rămâne aici”.
"Fotbalul e mai simplu decât pare"
Un antrenor modern, așa se consideră Eduard Popa. Nopți de analize tactice pe adversari, chiar dacă vorbim de ligi inferioare: ”E mult mai greu să faci analize pe echipe de genul acesta. Unde intervine haosul de multe ori. Nu poți analiza tactic o echipă care nu are, neapărat, o tactică. O analiză pe o echipă foarte profesionistă e mult, dar mult!, mai simplă”.
Pasiunea i se citește în glas, vorbește cu poftă despre fotbal, explică tactici și vorbește despre contraatac, poziționare, dublaj. Cu degetul arătător prin aer, construiește un desen pe care îl vede doar el și e convins că și tu, acolo, îl poți vedea limpede. ”Fotbalul e mai simplu decât pare. E mult mai simplu”, o spune Popa, dar fără urme de aroganță. E convins de ideile sale și transmite siguranță. Siguranță care se observă și în rezultatele echipei.
Mai rar ca un individ de 24 de ani să antreneze. Și mai rar să aibă succes. Mulți nu-și explică promovarea, mulți nu-nțeleg cum, un român, reușește să aducă lumea la stadion prin joc și performanțe.
"La Steaua e Gigi antrenor"
Se uită la echipa națională, rar la Liga I, dar nu exclude o întoarcere în țară: ”Aș veni în România și în Liga a 2-a. Oricând. Mi-aș dori să-mi fac un nume, pentru că știu de ce sunt capabil. Recunosc că nu urmăresc prea mult campionatul românesc. Un Dinamo - Steaua mai văd. Dar cam atât. Dacă ar cere-o meseria aș vedea tot.
Mă abțin să-mi dau cu părerea despre antrenorii Stelei. Acolo e antrenor Gigi. N-ai cum să-ți faci o idee clară. Cât despre națională, nu știu cât e vina lui Daum. Personal cred că n-are cu ce lucra. Chipciu, Stanciu, da, să zicem. Dar pentru România sunt fotbaliști. Se descurcă-n Belgia. Poate și-n Bundesliga. Dar niciodată nu vor epata. Nu merge. N-o să fie oameni de bază în Bundesliga, de exemplu. Singurul fotbalist capabil, din ce am observat în ultimii ani, ar fi Alex Maxim, dar e indolent. Are tot ce îi trebuie unui fotbalist. Dar mai depinde și de el”
A lucrat și la Centrele de Excelență ale federației austrice: ”Era un conflict de interese. Eram la juniori atunci. A fost și vina mea. Obișnuiam să îi chem pe copii la echipa pe care o antrenam. Lucru care nu a convenit federației și oficialii aveau dreptate”.
”M-au dat afară pentru un aut” :)
Popa povestește că nu e întotdeauna calm pe bancă și că mai are momente în care își pierde cumpătul. Chiar și amuzante: ”Aveam aut, eram conduși. S-a dus jucătorul și a bătut autul dintr-o poziție cu 5 metri mai în spate. Mai în spate!, da? Arbitrul a întors decizia și le-a oferit mingea adversarilor. Am fost atât de stupefiat de decizie. Doamne ferește! I-am reproșat asta centralului și m-a trimis în tribune. A fost prima dată. Când mă uit în urmă, deși am doar 24 de ani - sună ciudat în urmă! - mi se pare un episod destul de amuzant”.
”Guardiola și Klopp! Antrenorul preferat? cruyff”
Vorbește despre fotbalul modern, iar antrenorii pe care îi simpatizează sunt Klopp și Guardiola, pentru filozofia acestora: ”Da, au idei frumoase, aduc un fotbal plăcut. Dacă e să fiu sincer, pe antrenorul preferat nu l-am prins. Cruyff cred că a pus bazele fotbalului modern”.
TOP 5 CEI MAI TINERI ANTRENORI
JULIAN NAGELSMANN, 29 (HOFFENHEIM)
EDDIE HOWE, 38 (BOURNEMOUTH)
MARK SAMPSON, 33 (ANGLIA - FETE)
MARCELO GALLARDO, 40 (RIVER PLATE)
LEE JOHNSON, 35 (BRISTOL CITY)
{{text}}