Virginia Ruzici spune că Simona Halep trebuie să meargă înainte cu încredere, țintind în continuare titluri de Mare Șlem.
Aproape de jumătatea sezonului, tenisul arată lumii un tablou pictat în culori vii, dar, mai ales, surprinzătoare. Triumfuri neașteptate, reveniri de senzație, nume noi care se impun, altele, mai vechi, care confirmă, prăbușiri și explozii, totul s-a petrecut în acele 5 luni și jumătate scurse de la startul lui 2017.
Virginia Ruzici, singura jucătoare română campioană de Mare Șlem, la Roland Garros 1978, analizează aspectele cele mai importante ale circuitelor feminin și masculin prin prisma figurilor care au impresionat până acum. Iar Simona Halep are locul ei în această analiză.
- Virginia, suntem aproape de jumătatea sezonului 2017. Cum ți se pare tenisul feminin, mai ales că s-au petrecut foarte multe schimbări?
- S-au întâmplat lucruri neașteptate, într-adevăr. Pentru Serena, spre exemplu, la aproape 36 de ani, e absolut normal să ia o pauză și să se ocupe de viața ei privată. Ceea ce este interesant e că deocamdată își dorește să revină, am văzut acele imagini în care ea bate mingea și vrea să rămână în contact cu racheta, cu tenisul. Probabil când spune ceva o face, dar până atunci se vor mai întâmpla multe, după părerea mea.
- Sunt și reveniri, nu doar absențe în această perioadă.
- Pe Azarenka tenisul o așteaptă cu nerăbdare, este o jucătoare de valoare, câștigătoare de turnee de Mare Șlem, fost lider mondial. Ea a avut o absență lungă, mai întâi accidentată, apoi s-a oprit la fel, pentru viața personală. Va fi interesant de urmărit evoluția Vikăi Azarenka, joacă săptămâna aceasta. Așa cum toată lumea a așteptat să vadă evoluția Mariei Șarapova la Stuttgart. Bineînțeles când te gândești la Azarenka, la Șarapova și chiar la Kvitova, câștigătoare de două ori la Wimbledon, care revine și ea după șase luni de pauză... va fi interesant de urmărit evoluția acestor trei jucătoare.
Cum vor rezista fizic
- Cum se vor integra ele în peisajul tenisului care s-a schimbat în lipsa lor?
- E important și cum vor rezista fizic pentru că după ce naști, cum este cazul Victoriei Azarenka, corpul este afectat. Au fost destule exemple de reveniri, probabil va lua exemplu de la Clijsters, care a revenit cu succes după nașterea unui copil. În trecut a fost Evonne Goolagong, dar era foarte tânără, 21-22 de ani, când a dat naștere primului copil. Când a încercat o revenire după al doilea copil nu prea a reușit, deci va fi interesant de urmărit.
- Dar Maria Șarapova?
- În ceea ce o privește pe ea, acum este accidentată, a fost nevoită din nou să se oprească. Cu siguranță după un an și jumătate de întrerupere de meciuri, de turnee, e dificil. Sunt convinsă că s-a antrenat destul de dur înainte să revină în circuit, vom vedea cum rezistă din punct de vedere fizic, iată că deja accidentările au apărut. Între timp au apărut jucătoare noi, tinere, cu potențial interesant. Este vorba despre Ostapenko și despre Svitolina.
"Constanță impresionantă"
- În momentul de față, unde se situează Simona Halep?
- Simona era așteptată acolo, sus, mai ales în sezonul de zgură, fiind una dintre favorite la turneele de pe această suprafață și în special la Roland Garros. Și rezultatele au confirmat.
- Atunci când a intrat în Top 10 spuneai că e un statut care trebuie validat. Acum a ajuns la 178 de săptămâni consecutive între primele, într-un tenis care are fluctuații mari.
- La ea nu sunt fluctuații, ci la alte jucătoare. Simona a rămas în ultimii trei ani în primii patru din lume la finalul sezonului. A ieșit din Top 5 de puține ori, printr-un concurs de împrejurări, așa cum s-a întâmplat anul acesta cu punctele de la Madrid. Constanța ei între primele patru din lume este impresionantă.
- Privind înapoi spre finala de la Roland Garros, cum se vede la 3 săptămâni distanță?
- A avut acest ghinion teribil totuși, să conduci cu un set și 3-0 și minge de 4-0, apoi o răsturnare totală în favoarea letonei, plus posibilitatea de a conduce în setul al treilea cu 4-1... Totuși să ne gândim că a avut mai mult noroc în sferturi, când a venit de la un set și 5-1, cu Svitolina, și, din păcate, în finală nu a a mai avut aceeași reușită. Poate s-a compensat pe undeva. Îmi amintesc de un neț la un moment la 3-0, care n-a fost în favoarea ei.
- Dar adversara din finală? Cum este ea, dincolo de surpriza de a fi devenit campioană?
- O jucătoare extrem de tenace și care a jucat de o manieră total eliberată și inconștient datorită vârstei. Fără absolut nicio presiune și la un moment dat ajutată puțin și de public, care dorea un meci mai lung, pentru că altfel meciul părea că se termină într-o oră și zece minute. Așa se întâmplă deseori, ca publicul să vrea să vadă mai mult tenis, aici, la Paris, sau în alte mari finale și acest lucru i-a dat aripi lui Ostapenko. Acesta este sportul, Simona trebuie să meargă mai departe cu încredere și rândul ei va sosi.
Amintește de Serena
- Genul acesta de tenis pe care l-a arătat Ostapenko, este curajos, dar un pic unidirecțional.
- Da, un tenis de forță, un tenis în care a lovit uneori cu ochii închiși și multe mingi au intrat. E adevărat că a făcut multe greșeli și mi-a amintit de Serena Williams la 17-18 ani, când, dacă te uitai la statistici, avea 40-50 de greșeli, dar avea și puncte câștigătoare ceva mai multe, ceea ce îi permitea să câștige partida respectivă. Îmi amintește în lovituri de Serena Williams, bineînțeles că nu în forță fizică și deplasare. Ostapenko nu este o jucătoare extrem de rapidă, dar joacă în teren, avansează în minge.
- Este un tenis cu care să poți rezista fără a avea un plan B sau C în zilele în care nu-i merge jocul?
- Să nu uităm că are doar douăzeci de ani, e foarte tânără, cele mai mari talente apăreau pe la 16-17 ani, cum a fost cazul Graf, Seles, Capriati, Hingis, Justine Henin ceva mai târziu, Kim Clijsters, pe care trebuie să o dăm de exemplu, avea o deplasare în teren extraordinară.
- În cazul lui Kim, primul titlu de Mare Șlem a venit după câteva ratări, e un exemplu de perseverență.
- Clijsters, până să câștige un turneu major, a pierdut patru finale și devenise numărul unu mondial, dar i-a trebuit ceva mai mult timp până să câștige cele patru trofee de Mare Șlem, trei la US Open și unul la Australian Open. Există cariere și cariere și sunt convinsă că Simona are capacitatea și potențialul pentru a câștiga turnee de Mare Șlem după această decepție. Pentru că este o decepție a ei, nu poate fi a noastră.
- Zilele acelea de la Paris cât de dure au fost? Să se antreneze, cu durere?
- Da, să nu uităm că avut accidentarea la gleznă cu o săptămână înainte să înceapă Roland Garros-ul. N-a fost ceva ușor. Când a sosit la Paris și consultând și medicii de aici, aici s-a descoperit că a avut o ruptură parțială de ligament. A jucat cu o gleznă care nu era sută la sută refăcută. Simona a fost extrem de curajoasă, după doar trei zile de pauză să reia, e adevărat, încet-încet, antrenamentele. Mai întâi o oră fără să se miște, apoi a doua zi încă o oră tot de pe loc și tot așa să ajungă la o asemenea performanță. Dacă stai să te gândești, ceea ce a reușit ea este enorm!
"Federer și Nadal, Doi campioni imenși"
- Trecând puțin la tenisul masculin actual, pare că băieților le priesc pauzele, spre deosebire de fete.
- Da, pauzele și vârsta. Mai ales lui Federer. Revenirea lui a fost ceva absolut extraordinar... să aibă această dorință și capacitate de a-și îmbunătăți reverul la vârsta pe care o are... Și cu multă reușită. Ceea ce ne-a arătat în primele luni ale anului a fost ceva magistral și din punct de vedere tehnic, și din toate celelalte puncte de vedere. Jos pălăria! Iar Nadal, la fel. Felul în care a dominat Roland Garros-ul, Madridul... Dar mai ales Roland Garros-ul, a câștigat toate meciurile în trei seturi. Este ceva spectaculos.
- Ne mai gândeam că mai pot cei doi să revină atât de sus?
- Da, poate că nu ne gândeam, dar sunt doi campioni absolut imenși și tenisul are mare șansă să-i aibă în continuare. Acum doi ani, când Nadal a avut o scădere teribilă, nu ne mai gândeam că poate să mai revină la un asemenea nivel și să câștige Roland Garros-ul. Enorm, rămâi fără cuvinte, să-l domini de o asemenea manieră pe Wawrinka în finală, mai ales că Wawrinka e câștigător la Paris, e un jucător de zgură de excepție, cu lovituri puternice... a fost pur și simplu anihilat, atât fizic, cât și psihologic.
- De ce crezi că Murray și Djokovici nu mai pot susține ritmul din anii trecuți?
- Sunt surprinsă de evoluția lor de la începutul anului. Murray, cu foarte multe înfrângeri neașteptate, Djokovici deja de un an în pierdere totală de încredere. Nu pot să-mi explic cazul lui Djokovici, a devenit oarecum o umbră a lui, un jucător care pe teren degajă neîncredere, frică, stres, deși înainte arăta forță, putere doar din pașii pe care-i făcea pe teren. Este o altă persoană. Mi se pare îngrijorător, în plus și-a schimbat echipa, se caută pe el însuși, ajutor din afară, tot felul de posibilități și până în prezent nu a găsit o cale.
- Dar Murray, liderul mondial?
- Cazul lui Murray e mai puțin grav, ceea ce a reușit anul trecut a fost excepțional, a făcut niște eforturi fizice deosebite: să câștigi Jocurile Olimpice, Wimbledonul, Turneul Campionilor, a devenit numărul unu. Fizic și psihic a avut nevoie de o relaxare, a dat atât de mult, enorm, poate că nici el nu se aștepta să reușească atât de bine în a doua parte a anului și ca atare a avut nevoie să respire, să se relaxeze. Nu a putut să se ridice de la începutul anului, dar acum a dat semne mai bune la Roland Garros. M-am întâlnit cu Ivan Lendl, la început, și i-am spus: "Ah, era timpul să sosești!". A arătat că are o influență pozitivă asupra lui Andy, reușește să-i redreseze moralul. Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe iarbă, pentru că iarba este o suprafață care nivelează valorile, serviciul se câștigă mai ușor și va fi interesant atât la fete, cât și la băieți.
"Există și unele fluctuații la Simona, ceea ce contează este să rămână constantă în cea mai mare parte a anului și să creadă că are posibilitatea să câștige turnee, inclusiv turnee de Mare Șlem pe toate suprafețele""Așa se întâmplă deseori, ca publicul să vrea să vadă mai mult tenis, aici, la Paris, sau în alte mari finale și acest lucru i-a dat aripi lui Ostapenko. Acesta este sportul"
"Nu pot să-mi explic cazul lui Djokovici, a devenit oarecum o umbră a lui, un jucător care pe teren degajează neîncredere, frică, stres, deși înainte arăta forță, putere doar din pașii pe care-i făcea pe teren"
{{text}}