Răzvan Prodan şi-a serbat marți majoratul în vestiarul celor de la CSA Steaua, echipa unde s-a consacrat şi fostul internaţional Didi, părintele său.
Marți, Răzvan Prodan, fiul fostului internaţional Didi Prodan, a împlinit 18 ani. I-a sărbătorit la antrenament, alături de colegi, la noua sa echipă, CSA Steaua, unde evoluează, ca şi tatăl său, tot fundaş central.
"După şedinţa de pregătire le-am dat câte o ciocolată băieţilor. Ei mi-au cântat «La mulţi ani!» şi cam asta a fost. Avem de muncit, o să fie timp şi de sărbătorit cu alte ocazii", spune adolescentul. Are o voce gravă, serioasă.
În noiembrie trecut, tatăl său s-a prăbuşit brusc şi a murit. În braţele sale. Răzvan e încă marcat: "Din păcate, n-a mai apucat să-mi spună nimic. Nu am ce face, trebuie să merg mai departe. Vreau să continui să-l fac mândru de mine".
- Răzvan, cum ai început fotbalul, te-a convins Didi?
- O să vă miraţi, dar nu! Cred că m-am născut cu microbul în sânge. Aveam 6 ani când i-am zis lui tati că vreau să fiu fotbalist. El chiar nu m-a forţat. Mi-a zis "Bine, dacă vrei asta, te duc, dar eu nu te oblig". Aşa am ajuns la un club mai mic, la DGV.
Fundaş central din atacant
- Fundaş central, nu?
- Nu, eram atacant, mă atrăgea golul. Dar, la un antrenament, antrenorul m-a pus fundaş central. Nu ştiu cum, dar mi-a venit ca o mănuşă postul, n-am avut nicio problemă de acomodare. Cred că aveam şi asta în sânge, de la tata.
- Didi venea să te vadă?
- Normal, mereu era la teren! Când jucam prost îmi mai dădea una după ceafă, prieteneşte. "Dacă tot te-ai apucat de fotbal, atunci trebuie să fii cel mai bun!", îmi tot spunea. Când jucam bine, normal, mă lăuda.
- La Regal Sport cum ai ajuns?
- Păi, de la DGV m-am transferat la Sporting Bucureşti, apoi am auzit că cei de la Regal aveau un antrenor spaniol. Era Carlos Aquillar, cel care fusese secund la Atletico pe vremea când tata juca acolo. Aşa că m-am gândit că la Regal aş putea progresa mai mult. Nu fiindcă tata se cunoştea cu antrenorul.
- Iar la Steaua ai fost obligat, prin parteneriatul cu Regal?
- Nu, nu ne-a obligat nimeni să venim la Steaua, a venit doar cine a vrut. Sincer, la început nu eram aşa decis, mi-aş fi dorit să joc la un nivel mai înalt. Dar e echipa mea de suflet, nu puteam să ratez ocazia. Voi creşte cu echipa pe care o iubesc. Ce poate să fie mai frumos?! Au contat enorm culorile, galeria, faptul că tata a jucat aici. Iar eu merg pe drumul lui.
"Asta e şi va fi Steaua pentru mine!"
- Nu la FCSB?
- Când exista doar echipa lui Gigi Becali, dacă m-ar fi vrut, m-aş fi dus, recunosc. Dar acum, că a apărut CSA Steaua, gata, asta este şi va fi Steaua adevărată pentru mine, asta este Steaua la care vreau să joc! Când am pus prima dată tricoul pe mine, i-am spus în gând: "Uite, tati, calc pe urmele tale!".
- Ce calităţi, ce defecte ai, ca jucător?
- Păi, ca tati, defectul cel mai mare e că nu prea am viteză. Calităţi? Inteligenţa în joc, răutatea, dorinţa, ambiţia de a reuşi. Dar sunt la început, am multe de pus la punct.
- Care e visul tău?
- Să ajung să joc cu Steaua în Champions League. Şi, de ce nu?, chiar să ajung să câştig trofeul. Ştiu, avem mult de muncă, trebuie mai întâi să ajungem în Liga 1, dar eu şi colegii mei avem răbdare și suntem gata de lupta asta.
"Tata îmi spunea mereu să joc simplu, să nu mă complic. Şi să muncesc, să muncesc, că numai aşa pot ajunge foarte sus"
"Una dintre cele mai frumoase amintiri a fost când tata m-a dus la Madrid, la finala Champions League, în 2010, când a câştigat Chivu trofeul"
"A fost senzaţională, emoţionantă primirea pe care ne-au făcut-o fanii la stadion! Cu ei alături, nu avem cum să nu reuşim"
"Tata îmi punea mereu golul lui din meciul Stelei cu Glasgow Rangers, voleul ăla. Îmi zicea: «Uite, aici, valoare! Tu să dai mai multe d-astea!». Sper să o fac!"
Răzvan Prodan, jucător CSA Steaua
{{text}}