Silviu Martin a luat startul vineri în una dintre cele mai spectaculoase curse de anduranţă pe bicicletă, Transcontinental 2017, urmând să parcurgă 4.500 de kilometri.
Pasionat de ciclism şi triathlon, Silviu Martin dă piept cu cea mai mare provocare a vieţii sale. Constănţeanul în vârstă de 34 de ani şi-a propus să încheie una dintre cele spectaculoase curse de anduranţă pe bicicletă, Transcontinental 2017.
Ce înseamnă asta? Să parcurgă 4.500 de kilometri pe două roţi prin Europa, de unul singur, fără niciun fel de ajutor din exterior, în cel mult 15 zile. Întrecerea a ajuns la a şasea ediţie, fiind iniţiată de englezul Mark Hall, iar în acest an a adunat la start în jur de 400 de iubitori ai ciclismului din întreaga lume.
Motivaţie specială
Pasiunea lui Silviu pentru ciclism a debutat în urmă cu 9 ani, când a participat într-o ştafetă de triatlon.
"Nu făceam deloc sport, îmi aduc aminte că nici nu mergeam la orele de sport în şcoală. A fost întâi aceea ştafetă la triatlon, apoi am participat la individual şi am devenit obsedat de sport. Nu mai ratam nicio cursă. În urmă cu doi ani am început să-mi pierd motivaţia, nu mă mai interesa locul din clasament, nici timpul obţinut. Am găsit însă alta mai puternică, să fac sport pentru cauze sociale.
Aşa că, la Transcontinental 2017, mi-am propus să strâng fonduri pentru Magic Camp, o tabără pentru copiii vindecaţi de cancer, care şi-au petrecut toată copilăria prin spitale. Este pentru prima oară când particip la o cursă atât de lungă şi am avut noroc să fiu acceptat, pentru că alţii s-au înscris şi de trei ori şi nu au primit acordul organizatorilor", mărturiseşte constănţeanul.
15 ore de pedalat pe zi
Startul s-a dat vineri seara, din micuţa localitate belgiană Stad Geraardsbergen, un loc în care ciclismul este considerat o religie. A fost o atmosferă de sărbătoare, cu mulţi locuitori ieşiţi pe străzi, şi, după un tur de onoare prin oraş, fiecare participant a plecat pe traseul său.
"Eu mi-am ales un traseu care trece prin Belgia, Franţa, Germania, Italia, Austria, Slovacia, Ungaria, Serbia, România, Bulgaria şi Grecia. De fiecare dată, sosirea a fost în Istanbul, dar anul acesta s-a schimbat din cauza problemelor politice din Turcia. Planul este să fac în jur de 250 de kilometri pe zi, ceea ce înseamnă să pedalez cam 15 ore.
Nu există limită de timp, dar, dacă vrei să figurezi în clasament, trebuie să termini cursa în 15 zile. Pe parcurs, există patru check-pointuri obligatorii, în Germania, Italia, Slovacia şi, în premieră, în România, pe Transfăgăraşan. Mi-am stabilit traseul prin ţară, voi intra pe la Satu Mare, urmând să trec pe la Sibiu, Cluj, Curtea de Argeş, şi voi traversa Dunărea cu bacul", explică Silviu.
Cazare sub cerul liber
Fiecare participant are libertatea de a se organiza cum doreşte, însă nu are voie să apeleze la ajutor decât în cazuri medicale sau dacă are probleme tehnice.
"Nu există nicio răsplată financiară, astfel că nu are niciun sens să trişezi. Cursa are puţine reguli şi se oferă şanse egale pentru toată lumea. Eu am ales varianta dură, fără cazare. Am la mine sacul de dormit şi voi înnopta sub cerul liber.
Bagajul meu are în jur de 6 kilograme şi nu conţine prea multe, piese de schimb, tricou, vestă. Dacă am probleme tehnice, pot lua un mijloc de transport, însă trebuie să revin la poziţia iniţială înainte de a continua cursa. Am un gps pe bicicletă şi se vede mereu unde mă aflu, iar pe parcurs există observatori. Dacă cineva trişează, i se ia carnetul şi este eliminat din cursă", spune constănţeanul, care s-a pregătit timp de câteva luni pentru această provocare:
"Am încercat să am cât mai multe zile de antrenament cu cel puţin 200 de kilometri parcurşi pe bicicletă. Am făcut Bucureşti-Braşov şi Constanţa-Varna, unde am dormit pe plajă. Este foarte greu, pentru că devine destul de inconfortabil după câteva zile petrecute pe bicicletă, dar motivaţia este mare".
Cursă sub semnul întrebării
Ediţia din acest an a fost la un pas să nu se desfăşoare, din cauza unei tragedii. Iniţiatorul proiectului, Mike Hall, a decedat la doar 35 de ani, după ce a fost lovit de o maşină în timp ce participa la TransAustralia, la începutul lunii martie. "Abia în urmă cu o lună ni s-a confirmat că va avea loc cursa.
Soţia sa şi un grup de pasionaţi au ţinut să ducă mai departe tradiţia în semn de respect pentru Mike, un tip extraordinar, renumit în toată lumea pentru participarea la cursele de anduranţă", a dezvăluit Silviu.
Ironman de unul singur
În urmă cu trei ani, Silviu şi-a testat limitele într-o cursă de Ironman pe care şi-a organizat-o singur. "Aveam un proiect, să mergem la un Ironman, la Barcelona, însă cu puţin înainte de plecare, colegii m-au anunţat că nu s-au înscris. Aşa că, dacă tot mă antrenasem, m-am decis să-l fac pe cont propriu.
Am înotat în bazinul de la Izvorani, am parcurs două ture de bicicletă în jurul lacului de la Snagov şi am alergat în Parcul Herăstrău. S-au strâns vreo de 30 de susţinători, prieteni şi familie, care m-au încurajat pe tot parcursul zilei. Am ajuns la final, dar eram într-o stare deplorabilă", a povestit sportivul amator.
9 zile i-au trebuit câştigătorului ediţiei trecute pentru a ajunge din Belgia la Istanbul, pedalând în jur de 500 de kilometri pe zi
{{text}}