Anastasia Pidpalova rememorează cei mai frumoși ani ai carierei sale. Ucraineanca va fi prezentă sâmbătă la meciul de retragere al Ramonei Farcău.
În 2010, când Oltchim a jucat finala Ligii Campionilor, contra danezelor de la Viborg, campioana României de atunci avea în lot doar trei "straniere": ucrainiencele Anastasia Pidpalova și Regina Șimkute și unguroaica Gabriella Szucs. Între timp, Gabi a primit cetățenia română și acum joacă în "reprezentativa" tricoloră.
Pidpalova, 35 de ani, a venit la Vâlcea în 2008, interul stânga de la Motor Zaporojie intrând repede în grațiile fanilor. Nasty, cum a fost ea alintată, ieșea în evidență prin înălțimea sa, fiind la cei 1,92 metri, cea mai înaltă jucătoare care a trecut pe la Oltchim. A învățat repede și limba română, deși nu avea aproape nimic în comun cu rusa și ucraineana pe care le stăpânea ea.
Pidpalova a rememorat pentru Gazetă cele mai frumoase momente trăite în România și spune că la Vâlcea are și acum foarte mulți prieteni.
- Nasty, spune-mi ce faci? Mai joci în Franța?
- Totul e bine, dar acum am terminat cu handbalul. O să vorbesc mai încet că îmi vine numai franceza în cap! Cum se spune la voi, în România? Am viață de șmecheră, ca de obicei! (râde)
- Sezonul trecut jucai la Le Havre, în liga a doua. Nu ți-ai prelugit contractul?
- Nu, am decis să renunț. Vreau să mă apuc de antrenorat. Am găsit și o echipă, dar în liga a treia, pe care să o antrenez. Se numește La Croix, undeva în sudul Franței.
- Pe Coasta de Azur?
- Aproape, acolo unde îmi place mie! Dacă plec la dreapta, ajung la Toulon într-o oră, dacă merg la stânga, ajung la Nisa. Saint Tropez, Monaco sunt aproape. E bine.
Dor de atmosfera din sală
- Vii la meciul Ramonei Farcău acum. Te bucuri că le revezi pe fete?
- Ooo, foarte mult. Nu le-am mai văzut de foarte mult timp. Abia aștept. Nu mai știu de câți ani.
- Vei intra după mai bine de șapte ani și în Sala "Traian"!
- Nu, că am mai fost. Când jucam la Dinamo Volgograd, am fost în aceeași grupă cu Oltchim și am venit la Vâlcea. Am emoții însă acum. Mi-e dor de oamenii din tribună, de atmosfera aceea. Am mai dat interviuri și peste tot unde am vorbit am spus că galeria de la Vâlcea e cea mai tare. Erau suporteri minunați și la Brest, și la Metz, dar nu ca la Vâlcea! Și când am venit cu Volgograd mi-au scandat numele, mi-au dat flori, suveniruri, multe amintiri. Mai vreau să trăiesc încă o dată acea atmosferă.
- Tricoul cu numărul 4 e pregătit?
- Sper să fie! O să mă antrenez să fiu în formă. Să câștigăm noi, cum se spune, bătrânele, nu alea tinere!
- Ce a însemnat Oltchimul pentru tine?
- Foarte mult! Vâlcea a fost echipa la care am jucat la cel mai înalt nivel. Am avut trei ani de vis. A fost și școală de viață, școală de handbal, școală de prieteni. Au fost și zile grele, dar întotdeauna o să păstrez momentele cele mai frumoase ca amintire.
- Ai mai ținut legătura cu fetele, ai mai vorbit cu ele?
- De fiecare dată când am avut posibilitatea, am făcut-o. Când am mai jucat la Volgograd, la Metz, m-am mai întâlnit cu ele. Cu Oana Manea și Patricia Vizitiu că ele erau la Ljubljana, cu Paula, cu Alice Ardean, cu Gabi Szucs, când jucau la Baia Mare... Eu m-am dus să le văd când ajungeau aproape de mine, în Franța, Germania.
"Finala Ligii e amintirea vieții"
- Care e cea mai frumoasă amintire din România?
- Când am jucat finala Ligii Campionilor! Mai ales că la București, la retur, am jucat mai mult. Păcat că nu am câștigat. Dar sunt multe amintiri. Am avut multe momente frumoase, eram ca o familie. Cu fetele mergeam împreună, mâncam împreună, ieșeam împreună.
- Înainte de a învăța limba română, fetele te-au învățat tot felul de prostii, de înjurături, te mai păcăleau!
- (Râde) Și în Franța și în România, peste tot, toată lumea te învață prostiile. Ce înseamnă sex de bărbat, ce înseamnă sex de fată. Dar apoi am învățat românește și nu au mai putut să mă păcălească. Nu mi-a fost greu să învăț româna pentru că mi-a plăcut. Știam mult mai bine, dar am mai uitat că nu mai vorbesc, nu am cu cine. Franceza seamănă mult cu româna și când vorbesc în românește, îmi vine numai franceza în cap.
- Acasă în Ucraina ai mai fost?
- În vara asta nu pentru că mi-am schimbat viața, adică nu am mai semnat cu nici o echipă. Și trebuie să mă fac antrenor. Poate chiar să lucrez pentru bani.
- Ce nevoie mai ai de bani, nu ai pus cinci-șase milioane de-o parte?
- Numai atât? Am mai mulți! Și iubitul meu e bogat, m-am scos.
{{text}}