Pentru cineva care vine de mai multe ori la Podgorica, să vezi peste 3 maşini stând la un semafor poate fi bizar. Nu şi în zi de meci.
Oraşul folosit pe post de capitală se umple cu maşini având numere de Niksici, Budva sau Cetinje, oraşele istorice ale ţării, care invadează vechiul Titograd cu fulare în roşu şi în galben.
Iar bulevardele principale, blocate, redirecţionează mulţimea spre străzile pietonale. Atât de goale în afara zilelor de meci mare!
"Viaţa e un miracol"
Când barurile par inspirate din filmele lui Kusturica, în care muzica adunată de Goran Bregovici din toată fosta Iugoslavie dă o senzaţie de bine şi zâmbete largi. Ai în faţă scenele cu zaruri din "Pisică albă, Pisică neagră", meciul din "Viaţa e un miracol" şi petrecerile din "Underground".
Se cântă muzica pe care ţi-ai imagina-o lângă o pleşcaviţă aburindă şi se scandează Crna Gora.
Meniu cu petarde incluse
Sunt şi câteva sute de români, veniţi pentru speranţe mici şi un meci atipic. O partidă jucată împotriva unui adversar nou pe hartă, pe hârtie, mic după stadion şi ţară, dar fierbinte.
Atenţie la petarde şi la fumigene!
11.000 de spectatoripoate găzdui arena Pod Goricom: o parte a unei peluze a fost închisă din raţiuni de securitate
{{text}}