Tudor Petruș, antrenorul sub comanda căruia România a cucerit două titluri mondiale la floretă feminin în 1994 și 1995, a încetat din viață astăzi.
"Relația cu antrenorul este esențială. Trebuie să te ghicească, să-ți simtă temperamentul și să știe să te convingă să faci ce e mai bine pentru tine. Iar pentru mine acest antrenor a fost Tudor Petruș", mărturisea Laura Badea-Cârlescu în 2015, într-un interviu în Gazeta Sporturilor.
Iar de azi acel antrenor minunat nu mai este printre noi. S-a stins din viață de dimineață, cu mai puțin de o lună înainte de a împlini 69 de ani. A lăsat în urmă familia, dar și câteva generații de sportivi care și-l amintesc cu afecțiune. A lăsat în urmă o vitrină înțesată cu medalii și trofee, unele dintre cele mai prețioase pe care le poate cuceri cineva într-o carieră.
Sportiv, apoi antrenor
Născut pe 2 octombrie 1949, la Cluj-Napoca, Tudor Andrei Petruș a absolvit la ANEFS București, începând deja să practice scrima. A trecut apoi la Steaua București, iar în 1978 a cucerit medalia de bronz la Cupa Europei.
Ca sportiv, a participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice, Montreal 1976 și Moscova 1980, la cea din urmă reușind locul al 5-lea împreună cu echipa României de floretă. Odată încheiată activitatea de performanță, a devenit antrenor, întâi la CSA Steaua, apoi la lotul național. A fost secundul lui Ștefan Haukler între 1986 și 1990, apoi principal. Iar de atunci a început o perioadă de rezultate strălucitoare pentru floreta feminină, comparabilă cu cea din anii 60-70.
Două titluri mondiale cu echipa, în 1994 și 1995, la campionatele găzduite de Atena și de Haga. La acele ediții, s-a făcut chiar dubla, Reka Lazar-Szabo și Laura Badea izbutind să urce pe prima treaptă a podiumului și la individual. În 1996, a venit rezultatul cu cea mai mare rezonanță peste timp, dar și cu doza similară de emoție. Laura a cucerit titlul olimpic la floretă feminin la JO de la Atlanta, prima scrimeră română medaliată cu aur și abia al doilea sportiv român de pe planșă cu o performanță identică, după Ionel Drâmbă în 1968, la Ciudad de Mexico.
Perioada de aur și argint
În toți acei ani, sub conducerea sa, România a dezvoltat o rivalitate pasionantă cu Italia Valentinei Vezzali și a Giovannei Trillini. Primele două trepte ale podiumurilor mondiale erau rezervate celor două echipe, rămânea de stabilit doar cine va cuceri aurul și cine argintul. Două titluri pentru "tricolore", 1994 și 1995, și alte trei medalii de argint, Essen 1993, Cape Town 1997 și La Choux-de-Fonds 1998. De asemenea, argintul olimpic cu echipa la Atlanta 1996 și argint european în 1999, la Bolzano, și în 2000, la Madeira plus bronzul în 2001, la Coblenz.
Din decembrie 2001, a acceptat să fie antrenor coordonator al loturilor de scrimă ale Greciei. O experiență inedită, pe care a descris-o interesant, colorat și cu umor într-un interviu în Gazetă, realizat chiar în timpul Jocurilor Olimpice de la Atena din 2004. Primul contact cu sportul din Grecia aproape că l-a pus pe fugă, apoi însă, după cum mărturisea, "am luat-o ușor-ușor". A înțeles că disciplina cu care fusese obișnuit și pe care obișnuise, la rândul său, să o impună în România trebuia privită mai flexibil la Atena.
Experiența greacă
"Dacă fixăm, să spunem, ora 17:00 pentru începerea antrenamentului, sportivii vin cum apucă, la și un sfert, la și jumătate... Distanțele sunt mari și unii schimbă patru mijloace de transport ca să ajungă la sală pentru o ședință de pregătire care durează o oră și jumătate", explica Petruș. În anii petrecuți la conducerea loturilor, a obținut rezultate neîntâlnite până atunci în Grecia. Și a păstrat o relație bună cu sportivele pe care le antrenase în România și cu antrenorii români. "Ne întâlnim la concursuri și, cum eu, de obicei, termin treaba înaintea românilor întreb dacă pot să ajut cu ceva", spunea în 2004, dând chiar un exemplu cu campioana olimpică din 1996. "Anul trecut, a fost Laura aici la un concurs și a venit singură, fără antrenor. Am asistat-o eu, totul OK, chiar a câștigat competiția".
După încheierea contractului, a revenit acasă. Începuse să-și construiască o casă la Cernica, rezervându-i lunar întâi banii din prima olimpică, atât cât a avut dreptul la ea, apoi o parte a salariului din Grecia.
În ultimii ani de viață, a fost antrenor federal și tehnician la CSU Poli Timișoara. Iar de azi, nu mai este printre noi. Rămân medaliile, rezultatele, dar mai ales amintirile lăsate de el ca om. "Omul cu care am lucrat perfect și cu care m-am înțeles atât de bine", după cum spunea Laura Badea. Floretele se odihesc acum un pic, în semn de respect. Înmormântarea va avea loc miercuri, la ora 15:00, la Cimitirul Bellu Ortodox.
Amintirea cea mai dragă
Pentru Tudor Petruș, momentele trăite la Atlanta 1996, atunci când Laura Badea ( devenea campioană olimpică, rămăseseră amintirea inegalabilă. "În semifinala accea dramatică împotriva Giovannei Trillini, acolo s-a văzut talentul unui mare campion", își amintea tehnicianul.
"De la 4-9 a fost doar meritul Laurei. Psihicul ei. Tăria ei. De altfel, când sportivul e mic, în relația lui cu antrenorul acesta din urmă are 90 la sută din contribuție. Cu cât trece timpul, procentul ajunge la 50-50. Însă când sportivul este unul excepțional, rolul antrenorului se reduce poate la 2-3 la sută", spunea el în interviul din 2004. "Dar e nevoie și de acel procent pentru că uneori poate decide un titlu sau o medalie".
Medaliile cucerite la floretă feminin cât timp a fost antrenor principal
Jocuri Olimpice
1996 Atlanta: Laura Badea – aur individual, echipa – argint
Campionate Mondiale
1991 Budapesta: Claudia Grigorescu – argint individual
1993 Essen: echipa – argint
1994 Atena: Reka Szabo – aur individual, echipa – aur
1995 Haga: Laura Badea – aur individual, echipa – aur
1997 Cape Town: echipa – argint
1998 La Chaux-de-Fonds: echipa – argint
2001 Nîmes: Roxana Scarlat – bronz individual
Campionate Europene
1993 Linz: Laura Badea – bronz individual
1994 Cracovia: Laura Badea – argint individual
1995 Keszthely: Reka Szabo – aur individual
1996 Limoges: Laura Badea – aur individual
1997 Gdansk: Laura Badea – aur individual, Roxana Scarlat – argint individual
1998 Plovdiv: Reka Szabo – bronz individual
1999 Bolzano: Laura Badea – bronz individual, echipa - argint
2000 Funchal: Reka Szabo – argint individual, echipa - argint
2001 Coblenz: echipa - bronz
{{text}}