Silviu Lung jr. a suferit o fisură a craniului, iar după 4 luni s-a transferat la Kayserispor. Evenimentele din 2017 l-au făcut să câștige mai mulți bani și să evalueze altfel riscurile.
2017 e un an important pentru Lung junior. În martie, la un meci cu CFR Cluj, a plecat de la stadion la spital și s-a mai trezit după câteva zile. Într-o fază normală, Omrani a primit mingea, a fost semnalizat în ofsaid, portarul de 28 de ani s-a mai relaxat știind că nu mai poate primi golul. Doar că atacantul a șutat supărat exact pe direcția lui Lung. Mingea l-a lovit direct în cap. Fisură de craniu.
În vară s-a transferat de la Astra la Kayserispor, tot sub comanda lui Șumudică. E încântat de schimbare și comentează, din Turcia, despre viitorul naționalei și secretele unui post în care poți să primești o lovitură de box.
- Silviu, e prima ta experiență în străinătate. E cum sperai? Mai bună? Mai rea?
- E un campionat mai puternic și mi-am dorit să progresez, așa că sunt mulțumit. Domnul Buduru și Dani Coman m-au înțeles și mi-au facilitat plecarea. Etapă de etapă am în față fotbaliști faimoși, mi se pare că am progresat.
- Era important să pleci pentru un salariu mai mare?
- Nu-mi place să vorbesc despre bani. Sigur că e mai bine decât în România, dar sunt sincer când spun că nu banii m-au determinat să plec, voiam o schimbare. Și am ajuns într-o ligă tare, cu multe vedete. Sunt și portari buni. Vezi bine că Fenerbahce l-a adus pe Idriss Kameni și nu reușește să se impună în fața lui Volkan! Ziceam că nu doar banii contează. În Turcia sunt și alte condiții care fac diferența. La Kayseri avem o masă asigurată după antrenament. Nu pare mare lucru, însă contează enorm! În loc să plec să caut un restaurant, care poate n-o să-mi placă, și să pierd așa două ore, de la cantonament plec direct acasă. Alta: mergem în deplasare cu charter chiar și în Cupa Turciei, ca să nu pierdem multe ore pe drum. Echipa nu mai obosește ca atunci când zboară cu curse de linie și jucătorii apreciază efortul conducerii, simt că li s-a creat o facilitate.
- E adevărat că nivelul pare altul, în urmă cu câteva luni îi apărai șuturile lui Măzărache, iar acum trebuie să-ți bată penalty Etoo. Pe tine te schimbă cu ceva trecerea asta?
- Numele mari din Turcia sporesc concentrarea. E un capitol la care deja mă simt mai bun. Normal că sunt în alertă când am în față superfotbaliști! La penalty-ul lui Etoo, în meciul de vinerea trecută, am căutat să rămân pe picioare până mai târziu. Așa l-am ghicit pe camerunez. Lucrez în ultima vreme, mă antrenez să-mi schimb stilul la penalty-uri, să nu mai plec devreme pe un colț. Am așteptat și m-am prins unde trage.
"Dacă mă simt rău, nu apăr normal"
- Ai foarte multe convocări și doar trei meciuri la națională. Nu e frustrant postul ăsta fiindcă doar unul poate fi pe teren?
- E un post greu din multe puncte de vedere. În primul rând, o neatenție mică se vede, foarte probabil, pe tabelă. Asta e grija principală. De câte ori am fost convocat i-am avut în față pe Tătărușanu și pe Pantilimon, portari grozavi, care au apărat la cluburi mari de când erau foarte tineri. Asta e situația, o să vin de câte ori selecționerul va apela la mine.
- Nu ești tentat să zici "mai lăsați-mă, că nu vin doar să-mi pierd zilele libere"?
- Nu, niciodată! Cum să spun așa ceva?
- Care e cea mai mare greșeală pe care ți-o reproșezi?
- Nu gândesc așa. Greșeli fac, n-am cum să scap! Îmi reproșez când nu mă antrenez la maximum în săptămâna dinaintea unui meci și din cauza asta prestația mea e slabă.
- De ce nu te pregătești?
- S-a întâmplat să nu mă simt bine la un moment dat și nu m-am pregătit ca de obicei.
- Și se simte ce faci în antrenamente?
- Sută la sută! Bine, un meci, două mai poți să aperi din talent. Dar după o lună în care nu te-ai antrenat la maximum, e exclus să mai fii portar bun!
- Cu ce s-a schimbat viața ta de când te-ai mutat în Turcia?
- Nu diferă foarte mult. Prietena mea, Roxana, a venit aici și avem același stil de viață ca în România. Adică după antrenament merg acasă și ne uităm la un film sau ieșim să ne plimbăm.
- Nu e dezamăgită de oraș? Kayseri nu are cluburi, distracții.
- E entuziasmată! Am noroc, nu-i plac cluburile, urăște agitația și zgomotul, gândește cam ca mine.
"Fără talent nu faci mare lucru"
- Vorbeam despre cât de greu e să fii portar. Mai există urmări ale accidentării de la cap, din meciul cu CFR?
- Nu, totul s-a terminat din a treia zi după ce am fost externat. Se mai întâmplă în fotbal și așa ceva. A fost o experiență, eu așa o privesc.
- Când vezi un adversar aproape, cu mingea la picior, nu ți-e frică acum?
- Absolut deloc! Crede-mă că acum am mai mult curaj! Accidentarea la cap mi-a arătat că n-are ce să se mai întâmple. Ce a trebuit să fie a fost, mai grav de atât nu poate să apară ceva la fotbal.
- Dar care a fost senzația?
- Nu-mi aduc aminte o senzație clară. Știu sigur că n-am avut nicio durere. Cred că am simțit ce simte un boxer de categoria grea când e făcut knock-out. S-a rupt filmul.
- Tatăl tău a fost portar, fratele Tiberiu a fost și el. E corectă concluzia că talentul se transmite genetic? Sau e altă explicație?
- Oricare copil caută să-și imite părinții. Dacă tatăl e medic, copilașul va răspunde când îl întrebi ce vrea să devină: "Doctor!". Așa și eu cu Tibi, am vrut să fim și noi portari ca tata.
- Alte ingrediente mai sunt? În afară de dorința de a fi portar?
- Sigur, după intenția de a te face portar urmează muncă. Și talent, obligatoriu! Dacă n-ai talent, poți să muncești oricât, la un nivel ridicat n-o să ajungi! Nu numai la fotbal, eu zic că în toate domeniile e valabil calculul. Fără talent ești blocat la un nivel scăzut.
Testul: fotbal sau școală
- Tatăl tău te-a împins către cariera asta?
- Tata a fost corect cu noi și lucid, ne-a zis de la început: "Vreți să fiți portari? OK, puteți. Vă bucurați, vă place fotbalul, până la 14 ani vă las să jucați. Dacă la 14 ani n-aveți perspective, vă concentrați doar pe școală! Până la 14 ani eu o să-mi dau seama dacă puteți să fiți portari buni sau nu". Le sunt recunoscător lui, mamei, fratelui. Sunt norocos, mama și tata îmi sunt mai mult prieteni decât părinți.
- El ce-ți zice după un meci în care ai greșit?
- Nu comentează niciodată prestațiile mele. Se vede că știe cum gândește un sportiv. Mă sună după un meci slab și mă ia cu alt subiect, mută discuția încât să nu mă mai gândesc, să uit de greșelile pe care le-am făcut.
- Nu-ți zice "Silvică, de ce n-ai ieșit, mă, pe mingea aia?"?
- Nu, fiindcă e conștient că eu simt cel mai bine ce am greșit și chiar n-am nevoie să-mi repete cineva fazele. Așa că mă scoate din starea aia proastă cu tot felul de comentarii pe alte subiecte.
"Nici presa nu ne ajută de ajuns!"
- Mai ești legat de Craiova în vreun fel?
- Urmăresc tot ce se întâmplă în oraș, inclusiv construirea noului stadion. Sunt fericit că se face! Oamenii din Craiova iubesc fotbalul mult de tot! Merită arena. M-aș bucura să mai apăr la Craiova înainte să mă retrag, întotdeauna e plăcut să te întorci acasă.
- Tu ai vreo explicație pentru campania de calificare la Mondial? E cea mai slabă din istorie!
- Am făcut parte din lot și mi s-a părut că oamenii din staff și jucătorii au făcut tot posibilul să avem rezultate bune. Au fost și un șir de evenimente nefericite care au influențat deznodământul. Penalty ratat pe final cu Muntenegru acasă, apoi egal în Kazahstan, deși am avut ocazii și am fi putut câștiga. S-a terminat trist.
- Ce ar trebui să urmeze pentru națională?
- Vom încerca să ne calificăm la Euro. Trebuie să fim optimiști, să ne gândim că e posibil.
- De Contra ce zici?
- Nu-l cunosc personal, l-am avut adversar, în sensul că el era pe banca formației pe care o întâlneam. E tânăr, a avut rezultate bune...
- Spui că ar trebui să fim optimiști. De ce am fi?
- Talent există în România, va exista mereu. E important să avem din nou jucători care să evolueze constant la un nivel bun, să fie rodați etapă de etapă la echipe bune. Cred că ăsta ar fi secretul pentru o națională foarte bună. Inclusiv suporterii și presa pot contribui.
- Ce legătură au ziariștii cu rezultatele echipei?
- Nu suntem uniți, jucătorii de la națională s-ar descurca mai bine dacă ar fi încurajați un pic. Voi, presa, aveți puterea asta de a uni lumea în jurul echipei, așa mi se pare mie.
- Ți se pare că presa e răutăcioasă?
- Am observat o atmosferă încărcată mereu. Sigur, n-au fost nici rezultate foarte bune, media a avut destule motive să critice, nu contest asta. Doar că echipa națională reprezintă un popor. Și atunci, e nevoie de ideea asta de unitate. Jucătorii vin la lot hotărâți să facă tot ce pot.
"Din România îmi place Niță. Și Bălgrădean e bun. Și Iliev! Cu bulgarul, Astra și-a asigurat postul de portar după plecarea mea"
"Îmi vine să râd când vâd ce se discută despre Budescu și despre Alibec! Ce probleme provoacă?! La Astra au fost super! Și colegi buni, și fotbaliști excelenți. Sunt băieți foarte buni, mă mir de ce se spune despre ei"
350.000 €a plătit Kayserispor pentru Silviu Lung jr. Astra îl luase gratis de la FCU Craiova, ca urmare a dezafilierii clubului lui Mititelu
{{text}}