Ilie Dumitrescu Jr, fiul fostului internațional Ilie Dumitrescu, nu a dorit să calce pe urmele tatălui său, care a avut o strălucită carieră fotbalistică, și s-a îndreptat către actorie.
În vârstă de doar 20 de ani, Ilie Dumitrescu Jr. va juca în filmul "Un pas în urma serafimilor", regizat de Daniel Sandu. Fiul celui care ne ridica în picioare la Mondialul american din '94 urmează să joace rolul unui student la teologie extrem de rebel.
"Mi-a plăcut ideea că personajul meu era rebel pentru că iese în evidență și astfel am putut și eu oarecum să mă remarc în mijlocul atâtor talente mari și atâtor provocări", a declarat tânărul, conform Libertatea.
Regizorul care l-a cooptat în echipă a povestit o întâmplare inedită cu Dumitrescu jr. în timpul castingului.
"Pentru a-i vedea în afara zonei lor de confort, castingul propriu-zis avea de fapt loc înainte să dăm drumul la camere, la cafea și la țigări. Ei nu știau, se simțeau acolo ca niște prieteni, și abia atunci ne dădeam seama că unul dintre ei s-ar potrivi mai bine pentru alt personaj. Apoi reajustam, îi chemam din nou și reglam.
După ce am făcut distribuția, am zis Ok, acum trebuie să construim o gașcă. Și gașca asta trebuie să o construim dintr-un grup de prieteni. Am ieșit cu ei în oraș, am decis, în primul calup de filmare, să-i culcăm pe toți într-un cămin cu mai multe paturi în aceeași cameră. Mulți dintre ei nu experimentaseră niciodată așa ceva, se plângeau de tot felul de lucruri minore și le-am zis «De ce vă plângeți?»
Eu am trăit cinci ani în condițiile astea. Erau șocați. Ilie Dumitrescu Jr. era foarte încântat, pentru că nu conștientizase niciodată că ai putea să-ți împarți camera cu altcineva. Îmi povesteau colegii că se trezeau la cinci dimineața, când toți puștii dormeau, numai «Toto» (n.r. - Ilie Dumitrescu Jr.) stătea în picioare, în pielea goală, cu un pahar de suc în mână și cu o țigară, și zicea «E minunat! Eu niciodată n-am trăit așa ceva!»", a declarat regizorul Daniel Sandu, într-un interviu acordat site-ului scena9.ro.
"După filmări, această gașcă se transforma în gașca care chiulea de la seminar și se ducea în discotecă, în Focșani. Și făceau tot felul de nebunii. În felul ăsta, ei s-au transformat în gașca de care noi aveam nevoie. Prețul a fost că cei de la producție au descoperit că era foarte greu să-i ții în frâu.
Și ei, puștii, își formaseră mecanisme ca să ocolească rigorile producției. Nu știu cum reușeau, dar până pe la 4 țineau discoteci în camere. Le ziceam «Băi, sunteți nebuni, peste două ore aveți filmare!» Au intrat în pielea personajelor atât de mult, încât la finalul filmărilor au plâns toți, pentru că și-au dat seama că acea experiență s-a terminat" Daniel Sandu, regizor
{{text}}