În ultima ediție a cărții autobiografice, antrenorul englez Harry Redknapp povestește episoade noi din timpul relației de coșmar avute cu Florin Răducioiu, însă își asumă o parte din responsabilitate.
Marți, tabloidul britanic Daily Mail a realizat un top 100 al celor mai slabi atacanți din istoria Premier League. Pe locurile 62, respectiv, 65 apar doi români: Florin Răducioiu și Viorel Moldovan.
Cazul primului este argumentat, ca de obicei, cu un episod arhicunoscut, petrecut în perioada scurtă petrecută la West Ham United. Atunci, Răducioiu nu s-a prezentat la meciul din Cupa Ligii, cu Stockport, motivând că era cu soția la cumpărături la magazinul Harrods. Povestit de managerul lui West Ham, Harry Redknapp, la vremea respectivă, incidentul a căpătat proporții legendare, deși Răducioiu a negat mereu că ar fi adevărat.
2.400.000 lire sterline a fost suma de transfer plătită de West Ham pentru Răducioiu în vara lui 1996
Relația dintre Redknapp și Răducioiu a fost catastrofală, lucru recunoscut de amândoi de-a lungul celor 21 de ani scurși de atunci. “Am o mulțime de regrete pentru că West Ham a investit o mulțime de bani în mine, dar nu m-am ridicat la așteptările prețului de transfer, în mare parte din cauza relației mele cu managerul”, a povestit românul într-un interviu pentru site-ul Bwin.
Gazeta a descoperit, însă, un capitol din ultima ediției a cărții lui Harry Redknapp, “Întotdeauna antrenând”, în care managerul lui Răducioiu de la West Ham își reproșează abordarea în cazul românului: “Privind înapoi, am fost foarte aspru cu Florin la vremea aceea și poate că eu am fost vinovat în egală măsură pentru eșecul lui”.
Ajuns la 70 de ani, fostul antrenor trecut între timp pe la Tottenham sau Portsmouth povestește câteva episoade necunoscute până acum, admițând că le-ar “trata diferit”.
Citește mai jos pasajul integral din cartea lui Redknapp, în care amintește despre carantina câinelui lui Răducioiu și despre un incident neplăcut avut cu un fundaș din ligile inferioare, plus confruntarea cu internaționalul portughez Paulo Futre:
“Unul dintre jucătorii pe care toată lumea și-i amintește este Florin Răducioiu, care a avut o Cupă Mondială excepțională cu România, marcând patru goluri. L-am cumpărat doi ani mai târziu, după Euro 96, când a înscris singurul gol al României în turneu. Doar Gică Hagi era mai bun decât el la naționala țării lor. Am crezut că va fi strălucitor în Premier League.
Privind înapoi, am fost foarte aspru cu Florin la vremea aceea și poate că eu am fost vinovat în egală măsură pentru eșecul lui. Venise dintr-o cultură foarte diferită, un fotbal foarte diferit și poate că n-am avut suficientă răbdare cu el pe cât ar fi trebuit. Tot ce făcea, mă irita, încă de la început când ne-am întâlnit să discutăm transferul, iar el continua să întrebe despre detaliile carantinei pentru cățelul lui. Mă întrebam de ce nu este și el interesat de ambițiile noastre, la West Ham. Totuși, dacă soția lui iubea cățelul, așa cum spunea el, de ce n-ar fi fost preocupat și el de soarta câinelui? Cred că mulți antrenori englezi bâjbâiau în întuneric în acea nouă eră. Nu era ca și cum trebuia să discuți cu Stuart Pearce sau Ian Wright. Jucătorii străini veneau într-o țară nouă și aveau și ei o stare de nesiguranță. Dacă aș avea un jucător ca Răducioiu acum, l-aș trata diferit.
Cred că mi-am pierdut interesul față de el încă înainte de a începe sezonul. Jucam la Torquay United într-un amical și aveau un fundaș central pe nume Jon Gittens care a jucat mult la cluburile de pe coasta de sud și în zona minieră din vest. Era cunoscut ca un dur, iar la pauză Răducioiu a venit aproape plângând: “Mă lovesc, mă rănesc, dau în mine de la spate”, s-a jelit el. I-am spus: “Florin, așteaptă până dai de Tony Adams (n.red. - fostul căpitan al lui Arsenal). Băiatul ăsta e nimic în comparație cu el”.
Jon Gittens, necunoscutul fundaș dur care i-a distrus lui Redknapp încrederea în Răducioiu
Dar el se uita ca și cum n-ar vrea să intre înapoi. Era evident că se decisese să îi răspundă lui Gittens cu aceeași monedă, dar a fost o încercare patetică. A încercat să-l lovească, dar a dat cu jumătate de inimă, ineficient, iar la următorul duel Gittens i-a răspuns, iar lovitura a fost în plin. L-a lovit pe Florin cu cotul în față, “bam”. Bietul Florin era întins pe gazon, țipând și rostogolindu-se. Am știut că de aici încolo vom avea o problemă. Săptămâna următoare, s-a comportat la fel într-un amical cu Luton Town, iar relația noastră a luat-o la vale. Probabil, aveam așteptări atât de mari, încât nu puteam decât să fiu dezamăgit de ce primeam. Am încetat să mai cred în el și din această cauză nu am scos tot ce avea el mai bun. Când văd acum clipuri cu el jucând, sunt sigur că instinctul meu original a fost bun și că ar fi putut fi un jucător imens în Premier League. Poate că am stat cu ochii pe el prea mult și nu i-am dat suficient timp să se adapteze. Știu, însă, că nu eram singurul frustrat. Până și Paulo Futre l-a înghiontit în piept într-o zi și i-a spus că este o “fată mare”, iar când nu a apărut la meciul din Cupa Ligii la Stockport, a fost picătura care a umplut paharul. A plecat la scurt timp după aceea la Espanol”.
{{text}}