De ce ar mai iubi Larisa Iordache gimnastica? Sportul care i-a furat copilăria i-a oferit în momentele importante multe clipe de cumpănă.
La Montreal a fost doar unul dintre ele. Pornea favorită la individual compus, dar și la bârnă, cu un exercițiu care putea atinge chiar și 6.700 la dificultate, însă toate așteptările gimnastei în vârstă de 21 de ani s-au năruit în momentul în care a început încălzirea la sol, la prima linie.
Tendonul lui Ahile s-a rupt, iar durerea și frica au preluat controlul. Lacrimi, multe lacrimi. "Îmi tremurau mâinile, iar eu încercam să o calmez și nu reușeam, era prea speriată", a povestit apoi Cătălina Ponor. A fost luată pe brațe, apoi a părăsit sala într-un scaun cu rotile. Nu era imaginea pe care și-o închipuise înainte de a pleca spre Montreal. "Eu sper să mă bucur din tot sufletul, să dau culoare gimnasticii așa cum mi s-a spus de fiecare dată că o fac", spunea Larisa înainte de decolare. Însă totul a devenit negru într-o fracțiune de secundă.
Istoria durerii și a lacrimilor a început în 2012, la Jocurile Olimpice de la Londra, când talentul o recomanda pe Larisa ca o nouă Nadia. Însă fasciita plantară la piciorul stâng a împiedicat-o să strălucească.
Atunci când a fost cât de cât sănătoasă au învins-o emoțiile de fiecare dată când pornea favorită. În 2015 la Glasgow, cu doar câteva săptămâni de antrenament, după o accidentare la spate, a reușit să cucerească bronzul la individual compus. O medalie care face parte dintr-un palmares de 17 medalii adunate la Jocurile Olimpice, Mondiale și Europene.
Larisa a trecut prin multe, iar acum e în fața unei noi provocări. E o accidentare complicată, care necesită operație, iar recuperarea este îndelungată. O știu Cătălina Ponor, care a trecut prin așa ceva în 2011, și Sandra Izbașa, în 2009. Râmâne de văzut dacă Larisa va putea să treacă și peste acest hop și peste ghinionul care a urmărit-o parcă toată cariera.
{{text}}