Tenisul a decis s-o testeze serios pe Simona Halep anul acesta, înainte de a-i acorda răsplata aurită: poziția de lider mondial.
A făcut ca mereu totul să depindă de ea, să mai demonstreze o dată că acel loc privilegiat i se cuvine, i-a pus pe umeri presiune și a invitat-o să o gestioneze. Și primele tentative s-au terminat în lacrimi și dezamăgire.
La Roland Garros, la Wimbledon, la Cincinnati s-a aflat mai aproape sau mai departe de atingerea țintei, dar nu s-a întâmplat. La Beijing însă, totul s-a legat. A fost săptămâna eliberării și a răzbunării pozitive. Pentru că săptămâna aceasta a jucat cu determinare, fără să facă pasul înapoi, fără să-și lase mintea dominată de dubii.
Toate victoriile importante, la Maria Șarapova, la Daria Kasatkina și, mai ales, la Jelena Ostapenko, au dus-o spre locul de număr unu mondial, într-o dimineață de octombrie în cețosul Beijing.
Așa e, e un circuit feminin volatil, în care anul acesta s-au aflat în fruntea clasamentului deja 4 jucătoare. Simona e a cincea. Absența Serenei face ca lucrurile să fie și mai încurcate. Însă Halep și-a cucerit poziția de lider în luptă directă și ca rezultat al acumulărilor din ultimii ani.
Acumulări de toate felurile: experință, inclusiv negativă, situații noi, progres în joc, tărie mentală arătată în multe momente importante. E singura jucătoare care nu a părăsit Top 10 de când a urcat acolo, între cele mai bune din lume.
Constanța la nivel înalt e recompensată până la urmă, așa cum s-a întâmplat întotdeauna, în orice situație.
Nimeni nu devine lider mondial din întâmplare.
Doar că Simona a trebuit să smulgă mai mulți spini înainte de a strânge în brațe acel unu imens, din trandafiri roșii.
{{text}}