"Ce faci, draga mea dragă? Știi că avem cursă weekend-ul ăsta?" "Știu, Frăți, cum să nu, voiam să te sun și eu". Sau "nu, habar n-aveam, bine că mi-ai spus". Sau "aoleu, am uitat, hai că mă apuc acum de scris". Frăți nu uita niciodată.
Și îmi spunea "draga mea dragă" cu cea mai profundă prietenie și candoare. Îmi plăcea tare mult, fiindcă venea din suflet, neștirbită sinceritate.
Nu, nu rata nicio cursă, scria de oriunde, oprea pe marginea șoselei dacă venea din vreo deplasare, din tren, din străinătate, dacă era plecat cu alte treburi, din concediu... A, nu, o clipă, concediu nu-mi amintesc când și-a luat ultima dată.
Scria, meticulos și corect, și voia mereu să-i spunem în ce pagină e Formula, ca să bifeze acolo, să știe că a făcut totul exact, că nu apare vreo încurcătură.
Ieri a fost cursă, Frăți, în Japonia, a câștigat tot Hamilton, Vettel a abandonat, ți-ar fi plăcut să se schimbe lucrurile față de anii trecuți, să nu mai fie monotonie. Și, cine știe?, poate că până la capătul sezonului nu e totul decis. Ieri telefonul a tăcut.
Motoarele vibrează, zgomotul umple urechile și știu că oriunde în lume se întâmplă asta, e un pic și pentru tine...
{{text}}