Gazeta Sporturilor e prima publicație din România care a avut acces la dosarul de trucare de meciuri finalizat de procurorii germani din Bochum cu condamnări cu închisoarea totalizând zeci de ani. În cele peste 15.000 de file apar partide în care au fost implicate mai multe cluburi și jucători români.
“Potrivit lui Ante Sapina, colaborarea lui cu Laurențiu Reghecampf a început în august 2004. Când poliția a ajuns la Aachen pentru a-i percheziționa camera de hotel, jucătorul arunca hârtii în toaletă”, scrie Udo Muras de la publicația germană Welt am Sonntag, rezumând legăturile aranjorului croat de meciuri Ante Sapina cu jucătorii din Bundesliga.
Datele sunt preluate din dosarul Hoyzer, declanșat de procurorii germani în 2005 și încheiat cu condamnarea câtorva arbitri și a celor trei frați Sapina. Reținut pentru câteva ore, Reghecampf a fost eliberat și scos de sub urmărire după ce avocații săi au speculat o declarație a unuia dintre acuzați care a susținut că românul a jucat la o echipă, Chemnitz, unde fostul antrenor de la FCSB nu a fost niciodată legitimat.
Ulterior, Cornel Dinu și un interlop ungar, Karesz, l-au nominalizat pe Reghecampf ca făcând parte dintr-un grup de jucători est-europeni de la Energie Cottbus implicați în trucări de meciuri. Printre aceștia, se mai numărau Vilmos Sebok, Vasile Miriuță, Tomislav Piplica și Bruno Akrapovici, toți clienți ai localului Cafe King din Berlin, deținut de frații Sapina. Barul are și rol de casă de pariuri.
Reghecampf și Miriuță sunt acum colegi în breasla antrenorilor. Pe vremuri, jucau împreună la o echipă din Bundesliga conectată la rețele dubioase din estul Europei. Sursă: GSP
“Café King? Da, mergeam şi pe acolo printre altele. Au cafea bună. Nu ştiu cât de des făceam asta, nu îmi notez pe nicăieri cifre de genul ăsta”
Tomislav Piplica, colegul lui Reghecampf, februarie 2013
Dosarul Bochum: din nou Sapina
În 2009, la 4 ani după acel prim dosar, procurorii germani din Bochum au deschis un alt caz de manipulare de rezultate în care doi dintre frații Sapina au fost din nou personaje principale. Nici acest caz nu este străin de fotbalul românesc.
În cele peste 15.000 de file ale dosarului apar mai multe meciuri în care sunt implicate echipe și jucători din România, fapt necunoscut până azi publicului din România.
"Am fost o singură dată la Cafe King cu Piplica şi am stat la terasă, nici n-am intrat. O dată. Crede-mă că nu ştiam cine e patronul barului. Piplica mi-a zis să bem o cafea. Hai! La barul respectiv am fost oricum şi cu soţia, cu fosta soţie, eram cu soţiile”
Laurențiu Reghecampf, februarie 2013
Dosarul numărul 35 JS 40/09, la care Gazeta Sporturilor a avut recent acces, a fost inițiat în urma cercetărilor efectuate de procurorii din Bochim într-un caz de șantaj extrem de grav deschis împotriva lui Deniz Celik, un interlop turc stabilit în Germania. Acesta îl împrumuta frecvent cu bani pe un anume Marijo Cvrtak, un croat din Nurnberg numit de procurori drept unul dintre capii rețelei din “Dosarul Bochum”.
Cot la cot cu Cvrtak aranja compatriotul său Ante Sapina. Cei doi s-au cunoscut în 2006, la Mondialul organizat de Germania, în barul-casă de pariuri din Berlin unde își beau cafeaua Piplica și colegii săi români de la Cottbus.
Cafe King din Berlin, proprietatea fraților Sapina. Localul era frecventat de fotbaliști din capitala Germaniei și din împrejurimi. Sursă: Bild
Marijo Cvrtak și Ante Sapina sunt principalele nume dintr-un grup format din peste 100 de persoane, majoritatea domiciliate în Germania, grup investigat pentru fraudă electronică, pariuri ilegale, cămătărie și extorcare de bani.
Dosarul Bochum s-a încheiat în 2011 după ce șase dintre membrii grupului au fost condamnați pentru trucarea a cel puțin 20 de meciuri în Europa. Printre ele, partide din preliminariile Campionatului Mondial, meciuri din play-offul de calificare în Champions League și alte jocuri de campionat din Germania, Elveția, Belgia, Turcia, Slovenia, Ungaria, Croația sau Canada.
154 de meciuri suspectefigurează în dosarul Bochum. “Trebuie luat în considerare faptul că acest număr nu mai este de actualitate din cauza comportamentului neobosit al faptașilor”, se scrie în raportul procurorilor
Pariurile - de multe ori mize cu sume de până la 6 cifre - erau plasate după ce membrii grupului comunicau informații și primeau ponturi pe conturi de email și de Skype. Convorbirile telefonice aveau loc de pe cartele prepay. De multe ori, telefoanele și cartelele erau aruncat într-un râu după ce erau folosite.
De fiecare dată, capii rețelei foloseau “curieri” pentru a plasa pariurile în cât mai multe agenții posibile și pentru a sparge sumele în mize cât mai mici, pentru a evita suspiciunile.
Sumele mari erau plasate în zona asiatică. În afară de aceste pariuri, toți condamnații foloseau case mărunte, “prietene”, din Germania pentru a miza sume mici pe meciuri trucate.
La cel mai mic nivel, făptașii mergeau în case de pariuri și foloseau aparatele automate de pariere.
Cum funcționează parierea în Asia
Ante Sapina avea mai multe conturi la compania britanică Samvo, cu acționariat asiatic, care funcționa ca broker la casele asiatice de pariuri IBC și SBO. Doi cetățeni, Eric Ho și Joseph Chang, preluau online sau prin telefon pariurile ilegale propuse de Sapina. Ei sunt numiți “chinezii” în discuțiile grupului.
Ante Sapina (41 de ani) a fost condamnat la 2 ani și 11 luni de închisoare în Dosarul Hoyzer. Apoi, a primit 5 ani în Dosarul Bochum. Sursă: Spiegel
Potrivit procurorilor, interceptarea comunicării lui Sapina a permis detectarea de pariuri care depășesc ordinul milioanelor de euro. Acești bani erau spălați de o organizație din Malaiezia, numită “Marc”, prin conturi bancare asiatice, în special conturi deschise la fialiale din Hong Kong și Malaiezia ale Bank of China. De aici, banii erau transferați înapoi în Europa unde erau reinvestiți în finanțarea pariurilor ilegale.
Tot în Asia paria și Marijo Cvrtak. Pentru implicarea în “Dosarul Bochum”, în mai 2011, el a primit o pedeapsă de 5 ani și jumătate de închisoare, la fel ca Sapina. Ulterior, pedepsele le-au fost reduse cu câte 6 luni datorită cooperării cu autoritățile germane.
Anchetat de-a lungul anilor pentru jaf, vătămare corporală și pariere ilegală, Cvrtak a fost mai întâi bucătar, apoi șofer de camion, brutar, angajat la o imprimerie, patron de restaurant falimentar și jucător de noroc în cazinourile din Macau și Argentina.
În iarna lui 2009, Cvrtak a apărut ca investitor la clubul belgian Namur - care avea datorii de 700.000 de euro - folosind echipa pentru a truca meciuri.
În timpul procesului, Cvrtak a susținut că Philip Lahm, campion mondial cu Germania în 2014, era prieten cu un croat stabilit în Munchen, Robin Boksic, împreună cu care stabilea anumite rezultate ale lui Bayern Munchen. Lahm și Boksic au negat vehement acuzațiile. Într-o întorsătură șocantă de situație, Boksic a lucrat între 2009 și 2010 în Departamentul de integritate al UEFA, dar a fost concediat după divulgarea relațiilor sale cu personajele cheie din Dosarul Bochum.
Născut în Germania în 1975, Marijo Cvrtak a avut o viață zbuciumată înainte de a controla rețeaua de trucare de meciuri. Sursă: Bild
De asemenea, procurorii germani au descoperit SMS-uri și convorbiri între Sapina și Davor Suker care sugerează că fosta vedetă de la Real Madrid, actualmente președinte al Federației croate, oferea informații și paria împreună cu rețeaua condusă de compatrioții săi.
Ambii aranjori croați dețineau case de pariuri. Frații Sapina aveau Cafe King din Berlin. Cvrtak controla mai multe agenții de pariuri în Nurnberg, manageriate, însă, la suprafață de alți cetățeni din fosta Iugoslavie. Printre angajații săi nominalizați în dosar, Gazeta a descoperit și o româncă originară din Constanța, Nicoletta P., al cărei domiciliu a fost percheziționat de procurori.
Tânăra nu a putut fi contactată.
Ponturile unuia dintre aranjori
Un alt contact al grupului cu zona asiatică se făcea printr-un cetățean olandez, Paul Rooij. El le-a oferit judecătorilor câteva ponturi din activitatea sa de parior:
- “Privește activitatea ca pe o bursă. În fiecare secundă, suma plătită pentru fiecare euro pariat se schimbă”
- “Nu privi niciodată meciurile la televizor. Mă uit la statistici pe calculator în timp real, la cine atacă și cine are posesia. La TV, este o întârziere de 8 secunde”
- “Nu folosi casele de pariuri europene. În țări precum China și Filipine nu se pun întrebări incomode. Pariez de obicei la casele SBO și IBC, cele mai mari din lume. Fiecare dintre ele are o cifră de afaceri de trei ori mai mare decât Coca Cola. În două minute de la câștigarea pariului, banii sunt în cont”
- “Păcălește sistemul de detectare a fraudei folosit de federații. Dacă vreau să pariez 50.000 de euro pe un eveniment, apăs pe un buton și un program îmi sparge pariul în 50 de conturi diferite. Fiecare client fictiv pariază 1.000 de euro. Am sute, poate mii de conturi”
Paul Rooij, zis și "Paul cel roșu", asigura una dintre legăturile rețelei cu piața asiatică. Sursă: De Telegraaf
Biletul de București, în portieră
Al treilea om ca importanță din rețea, după Ante Sapina și Marijo Cvrtak, era un cetățean sloven, Dragan Mihelic. Implicat activ în trucarea de meciuri, el plasa o parte din pariurile lui Cvrtak unui cetățean chinez. Pentru implicarea în dosar, Mihelic a fost condamnat la 18 luni de închisoare cu suspendare.
"Abia aștept prima investigația adevărată. Nu vreau ca oamenii să creadă că trucarea de meciuri nu există. E mai prezentă decât crede lumea, dar șefii mari din fotbal nu vor o anchetă serioasă. Știu și motivul"
Paul Rooij, din închisoare
Potrivit procurorilor, Mihelic avea o rețea “extinsă prin care aranja meciuri în Slovenia, Ungaria, precum și alte meciuri internaționale în care evoluau fotbaliști etnici în Iugoslavia”. Slovenul controla cel puțin un cont la Bank of Austria prin care erau utilizate fonduri din Asia, folosite pentru a plăti persoanele implicate în trucarea de meciuri.
În portiera Mercedesului lui Mihalic, procurorii au găsit un bilet de avion Ljubljana - București și retur, cu plecare vineri, 3 aprilie 2009, și întoarcere duminică, 5 aprilie 2009.
În sâmbăta în care Mihelic a vizitat scurt România, în Liga 1 s-au jucat mai multe meciuri, în București și în orașele din apropiere, în care au fost implicați jucători ex-iugoslavi:
- Unirea Urziceni - CS Otopeni 1-0 (Ersin Mehmedovic - Predrag Lazic)
- FC Argeș - Pandurii 2-1 (Novak Martinovic, Milanko Raskovic)
- Dinamo - Rapid 3-0 (Vladimir Bozovici, Radomir Djalovici)
Nu există nicio dovadă că vreunul dintre aceste meciuri a fost aranjat, dar numele cluburilor Dinamo și Pandurii apar în cele 15.000 de file ale dosarului Bochum!
La fel și CFR Cluj, menționat pe o listă cu “cluburi suspecte”.
Mâine, în Gazeta Sporturilor, citiți povestea unui meci de Liga 1 “100% sigur” pe care Sapina, Cvrtak și complicii lor au pariat și au câștigat.
{{text}}