Simona Halep a indicat începutul de an drept momentul de jos, iar Beijingul și atingerea locului 1 mondial ca fiind cel mai de sus.
Ce se citește pe chipul româncei după ce și-a încheiat evoluția la Turneul Campioanelor? E un amestec de nostalgie și ușurare. A rămas în urmă încordarea din timpul partidei cu Elina Svitolina, vizibilă în prim-planuri, cu contururi pregnante. Aproape sonore. S-a terminat. Un sezon lung și dificil a ajuns la ultima sa bornă. Halep a trecut de ea, privește cu mai multă speranță spre perioada de vacanță care urmează.
"Mi-au trebuit cam 7 minute să fac tranziția de la dezamăgirea că am pierdut meciul la ușurarea că sezonul s-a terminat", recunoștea ea la conferința de presă, cu un zâmbet copilăros. A fost un an lung, cu multe evenimente, și bune, și mai puțin bune, dar când trage linia, deasupra ies parcă mai degrabă porțiunile luminoase. Între ele sunt extremele. Când s-a simțit cel mai rău, cel mai descurajată, și când a fost pe culmi? Nu ezită nicio clipă înainte să răspundă. Și nu e vreo surpriză în alegerea ei.
Genunchiul și neîncrederea
"Punctul cel mai de jos e începutul anului, acele câteva luni de accidentare", spune Simona. A pornit în 2017 ducând cu ea o problemă la genunchiul stânga care se manifestase pentru prima dată chiar la Turneul Campioanelor din sezonul precedent. A crezut că e suficient ceea ce a făcut în perioada de pauză competițională din noiembrie și decembrie, fizioterapie și odihnă. Dar nu a fost așa.
Odată început noul an, durerile au reapărut, veneau și plecau fără rigoare, dar o împiedicau să fie competitivă. Abia când a luat o lună și jumătate de pauză lucrurile s-au reglat. La revenire însă, i-au adus neîncredere și nerăbdare, vezi momentul Miami. De aceea, primul trimestru al lui 2017 reprezintă fundul piscinei pentru Halep.
Maraton de 7 luni
"Iar vârful – Beijing, când am ajuns numărul unu mondial, dar și tot ce s-a întâmplat de la Stuttgart până zilele acestea", a spus ea. Pentru că de la Stuttgart, de fapt, de la Cupa Fed desfășurată la Mamaia cu câteva zile înainte, totul s-a răsturnat dramatic în favoarea ei. Și datorită ei. Perioada de 7 luni a avut o intensitate ridicată, iar românca i-a făcut față cu o constanță nemaiîntâlnită la altă jucătoare.
Titlul de la Madrid, finala de la Roma, semifinalale de la Stuttgart, apoi finala de la Roland Garros – motiv de lacrimi și de mândrie, "sferturile" de la Wimbledon, semifinalele de la Toronto, finalele de la Cincinnati și Beijing, totul s-a derulat aproape fără odihnă. Săptămână de săptămână, încă o provocare, încă o țintă de atins. Apropierea de primul loc al clasamentului mondial a devenit palpabilă la Roland Garros, apoi a fugit și a revenit de câteva ori în fața Simonei. Până când a reușit s-o rețină. La Beijing, în săptămâna revanșelor. "A fost ca un maraton. Acum s-a încheiat, simt nevoia să mă odihnesc și să sărbătoresc ceea ce am reușit anul acesta", a conchis Halep. 2018 mai poate aștepta. Măcar câteva zile.
4,3 milioane de dolari a câștigat anul acesta din tenis românca, fără premiul de la Singapore
1 titlua cucerit anul acesta, la Madrid, și a mai disputat alte 4 finale, Roma, Roland Garros, Cincinnati și Beijing
{{text}}