Lovitura ultimului mercato s-a întors contra Milanului. În trei luni, fundașul Leonardo Bonucci, adus cu 40 de milioane, i-a transformat pe rossoneri într-un butoi cu pulbere și l-a pus pe antrenorul Vicenzo Montella să meargă pe sârmă.
Cel mai important transfer estival al Milanului a distrus, practic, clubul. În trei luni de zile. Leonardo Bonucci a "reușit" să-i transforme pe rossoneri într-un butoi cu pulbere și mai ales să îi ducă la un pas de faliment, iar Montella a riscat serios să fie dat concediat.
Allegri l-a exclus
Exagerări? Nicidecum, dar să nu ne grăbim. Mai intâi să facem un pas înapoi. În martie, Juventus are un meci ușor acasă cu Palermo (17 februarie). Scor, 4-1, fără probleme. Spre sfârșitul partidei, Allegri, perfecționist și mereu nemulțumit de ceva, urla la Bonucci. Fundașul îi răspunde arogant ("Taci din gură, idiotule!"), iar antrenorul, alb de furie, îi cere clubului ca jucătorul să fie trimis în tribună la Porto, pentru partida din Champions League.
Mulți au spus că dacă adversara lui Juventus ar fi fost o echipă mai puternică, Max ar fi închis un ochi. Greu de știut, dar cunoscându-l pe Max am opta pentru un "nu". A fost mai ales un "test" făcut de antrenor pentru a vedea de partea cui stă clubul, a fost o probă de forță.
Juventus, fiind un club serios, a ales tabăra antrenorului, urmând principiul sacru "jucătorii trebuie să aibă o disciplină militărească, sunt plătiți numai și numai pentru a juca". În caz contrar, Max ar fi luat în considerare oferta celor de la Arsenal.
L-a pălmuit pe Dybala
Cum-necum, episodul lasă urme. Triumful bianconerilor în campionat, Cupă și Ligă pun în planul secund cearta între cei doi, dar în finala cu Real se întâmpla ceva și mai grav.
La pauză, scor 1-1, Bonucci se răstește la Dybala pentru atitudinea moale pe care o avea pe teren (argentinianul primise un cartonaș galben și evolua cu frâna trasă). Încercând să-i transmită un mesaj pozitiv, Leonardo a exagerat, dându-i o palmă. Plus minus un fel de "trezește-te", intenția nu era violentă. Higuain, argentinian ca Dybala, a sărit să îl apere pe conațional și uite așa se explică (sau și asa) a doua repriză dezastruoasă a bianconerilor (Real a câștigat cu 4-1 jucând 45 de minute absolut monumentale).
Vândut în mare grabă
Era evident că ceva se rupsese între Bonucci și ceilalți sau cel puțin o parte dintre jucători (între alții Barzagli, altul care l-a apărat pe Dybala în pauza meciului). În plus, Juventus este un club care nu iartă (și nu trebuie să ierte) astfel de ieșiri.
Cine iartă pierde și, mai ales, transmite o imagine negativă, de anarhie (fotbaliștii "miros" imediat situațiile și când văd că se poate exagera, o fac fără probleme). De la lider carismatic si viitor căpitan după retragerea lui Buffon, Leo ajunsese să fie o problemă. Așa se explică de ce Juve l-a vândut, încercând mai întâi să îl cedeze Interului (care a zis "nu, mulțumesc"), pentru ca apoi să-l dea Milanului. 40 de milioane, cam puțin având în vedere că Chelsea și Manchester City oferiseră 65 cu un an înainte.
Căpitan impus cu forța
Cam puțin și mai ales mult prea repede. Afaceri de acest gen se fac greu, în săptămâni de zile de tratative. În 48 de ore, Bonucci era prezentat ca nou jucător al Milanului (22 iulie), dar uimirea unora e dezamăgirea altora. Imaginați-vă tifosii rossoneri, în două zile de la Palletta la Bonucci.
Entuziasmul a fost atât de mare încât până și conducătorii clubului, Marco Fassone și Massimiliano Mirabelli, plus Vincezo Montella, au exagerat: Leonardo, încă înaintea începerii sezonului, a fost făcut căpitan și i s-a dat tricoul cu numărul 19, care îi aparținea deja lui Kessie. Cel care avusese banderola, Montolivo, nici măcar n-a fost întrebat ce părere are (imaginați-vă cum s-a simțit și cum se simte și astăzi).
A bulversat tot sistemul
Startul sezonului e plin de victorii, exclusiv grație nivelului modest al adversarelor (eufemism). În campionat, Crotone (3-0, Crotone cu un om mai puțin după 5 minute și penalty împotrivă) și Cagliari (2-1), în Europa League, CSU Craiova (1-0, 1-0) și Shkedija (6-0, 1-0).
Montella își rodează jucătorii, sistemul de jos este același din sezonul trecut, când Milan a obținut rezultate mult peste ceea ce permitea calitatea lotului. Un 4-3-3 agresiv și relativ simplu, cu suprapuneri mai ales pe partea dreaptă și incursiuni ale mijlocașilor.
Apărarea e complet nouă: Conti-Musacchio-Bonucci-Rodriguez. Totul funcționează relativ bine până la partida cu Lazio, în etapa a 3-a: eșec categoric, 1-4 (10 septembrie), iar Bonucci este între cei mai slabi de pe teren. Semnal de alarmă îndepărtat cu ușurință de presă, mai mereu în ajutorul clubului și mai niciodată în ajutorul cititorilor (în Italia ziarele sportive susțin că suporterii vor emoții și nu critici. Pare incredibil, dar este adevărat).
Echipa s-a rupt în două
Dar când Milan pierde la Genova contra Sampdoriei (0-2, 24 septembrie), situația explodează, mai ales în vestiar. Leonardo dezamăgește crunt, dar Montella evită să îi reproșeze fundașului erorile făcute. Romagnoli, titular într-o apărare cu 3 elemente (premieră în sezon), face o criză de nervi și sare la gâtul directorului sportiv MIrabelli, reproșându-i aducerea lui Bonucci.
"De când a venit, toți au ochi numai pentru el, cuvinte numai pentru el, pe el îl tratați regește, iar pe noi ca pe niște rahați". Cum se zice în Italia, "il tappo è saltato", a sărit dopul. Încep reproșurile, acuzațiile. Ceilalți se văd neluați în considerație, Bonucci se simte izolat, ba mai mult, chiar e izolat de restul echipei și deseori sunt certuri crunte în antrenament, de obicei cu același Romagnoli. În plus, jucătorii îl acuză și pe Montella: "Cu Lazio, unde am greșit noi, ne-ai făcut observație la vestiare. Acum, că a greșit el, taci din gură".
Nu vor să deranjeze șefii
Unii ziariști au încercat s-o scrie, dar au fost stopați de către directorii propriilor ziare. Motivul? "Nu avem chef să ne sune cei de la Milan și să ne muștruluiască". Jurnalismul 2.0. Mah. Între altele, clubul îi răsplătește pe ziariștii loiali, făcând cadou două bilete la fiecare meci. Evident, cei care încearcă să scrie adevărul sunt excluși de la micul cadou. Ba mai mult, nici măcar nu primesc informațiile despre jucătorii accidentați și așa mai departe. Dacă vă întrebați de ce Fassone e mereu lăudat, acum aveți răspunsul.
"Ego-ul lui Leo a depășit etajul 50"
Ceea ce continuă e un delir. Înfrângeri cu Roma și Inter, cu Bonucci mereu între cei mai slabi de pe teren. Nervos, nesigur, moale, dezorientat. Jurnalismul colectiv, cum e numit aici modul în care toți scriu același lucru "politically correct", continuă să-l apere: "Are prea multe responsabilități, e normal să resimtă". Total eronat, adevărul este că una e să joci la Juventus, echipa cu mecanisme perfecte și o mentalitate de învingător, alta la Milan, în construcție și de jumătatea clasamentului.
În plus, trupa s-a schimbat mult, mult prea mult (deseori sunt 7-8 nou-veniți în primul unsprezece), iar noul sistem, 3-5-2, a fost schimbat și creat special pentru Bonucci, în încercarea de a repeta schema lui Juventus, unde îi avea pe Chiellini și Barzagli lângă el. Un întreg joc dat peste cap din cauza unui fundaș, cu rezultate teribile (ulterior s-a trecut la 3-4-3 și lucrurile par să stea puțin mai bine). Ca și cum nu ar fi fost de ajuns, fostul mental coach al jucătorului, Alberto Ferrarini, a declarat că "ego-ul lui Leo a depășit etajul 50 al unui zgârie nori, de când a venit la Milan".
Pe "roșu", spre faliment
Din rău în mai rău, până la cartonașul roșu cu Genoa. În minutul 25, la o lovitură liberă, încercând să se elibereze de marcajul lui Aleandro Rosi, îl lovește cu cotul în frunte. Arbitrul Piero Giacomelli, cu ajutorul VAR-ului, decide să-l trimită la vestiare (două etape, între care Milan-Juventus).
Meciul se termină 0-0, alt (semi)eșec pus pe seama lui Bonucci. E totul din ce în ce mai ireal, Milanul e pe 10, Montella la un pas de a fi dat afară (doar lipsa unor alternative convingătoare îl mai ține pe banca rossonerilor), Champions League se îndepărtează, salvarea clubului la fel, având în vedere că totul depinde de calificarea în Ligă.
Fără milioanele asigurate de competiția europeană se năruiește întregul proiect, cu falimentul la un pas. Clubul trebuie să înapoieze un împrumut de 180 de milioane de euro, în caz contrar fondul de investiții Elliott devine proprietarul clubului. Până astăzi nicio bancă nu pare interesată să ajute clubul. Lipsa de rezultate adâncește criza, iar valoarea Milanului scade lună după lună. Yonghong Lì, actualul patron, a plătit 610 milioane în mai pentru 99,3% din cote.
Jumătate din bani i-a luat împrumut tot de la Elliott (320 de milioane) cu dobândă de 11,7%. Celelalte 180 de milioane au o dobândă de 7,7 la sută. Enorm. Astăzi clubul poate valora 500 de milioane, tot mai puțin.
Așteptat în Premier?!
Pratic, peste un an, în condițiile în care Milan nu va reuși să achite împrumutul, Elliott va deveni titularul cotelor acționare. Greu de spus ce se va întâmpla, una dintre ipoteze este răscumpărarea Milanului de către Silvio Berlusconi, cu cele 500 de milioane primite de la grupul Vivendi în legătură cu vânzarea televiziunilor (pratic, o amendă pentru neonorarea contractului de achiziție). Cine știe dacă Bonucci va mai rămâine la anul. Până una alta, este o dezamăgire imensă. Poate el însuși va dori să schimbe echipa și chiar țara. Conte și Guardiola îl așteaptă cu brațele deschise.
1 pasă de gol, 3 cartonașe galbene și unul roșu este bilanțul lui Bonucci în 16 meciuri jucate la Milan
40.000.000 €este, conform transfermakt.de, cota actuală de piață a fundașului de 30 de ani
"Nu știu când îl vom vedea pe adevăratul Bonucci. Plătește pentru fiecare mică greșeală, dar vreau să cred că nu sunt decât simple accidente. Leo este în creștere" Vincezo Montella, antrenor Milan
"Juve nu e ca Milan. Am jucat 6 ani într-un grup în care ne găseam cu ochii închiși. Am nevoie să-mi fac un examen de conștiință, poate am creat prea multe așteptări" Leonardo Bonucci, căpitan Milan
{{text}}