România pierde a ”n”-a oară un meci pe care l-a controlat până aproape de final. Nu e nici o noutate, așa s-a întâmplat la aproape fiecare ediție de Campionat Mondial.
România-Cehia 27-28! Un blestem. Al câtelea pentru "tricolore"? Din doi în doi ani o poveste care se tot repetă. Știu, mentalitate de învingători, frica de victorie, jucătoare slabe, antrenori la fel! Numai că unele nu prea se mai confirmă. E sport, trebuie să fie un învins și un învingător. Vom relata doar turneele finale la care România nu a știut să gestioneze momentele bune pe care le-a avut. Din ce motive, fiecare e liber să-și dea cu părerea. Că doar suntem un popor de handbaliști. Un lucru e clar. Nu știm să gestionăm meciurile cu miză.
Am luat ultimele turnee finale de Campionat Mondial și am găsit multe meciuri pe care româncele le-au părăsit cu capul plecat și cu ochii în lacrimi!
Franța 2007
Orașul îndrăgostiților în care am pierdut medalia
Paris, 13 decembrie, finala mică a Campionatului Mondial. Se juca pentru bronz, România cu Germania. Cu patru zile înainte, în grupele principale, Huțupan, Luca, Motogna, Meiroșu, Farcău, Stanca, Neagu dacă vreți, câștigaseră cu 32-24! Acum era însă un meci cu o altă miză.
Și totul a decurs excelent până la un moment-dat! Cu 10 minute înainte de final, România conducea cu 7 goluri avans! Din acel moment, un scurtcircuit al echipei pregătite de Gheorghe Tadici și Dumitru Muși a schimbat total jocul. Germania a început cursa de revenire. Era mult prea mult să revină însă, ne-am spus atunci. Mai ales că era minutul 58.38 și mai aveam trei goluri: 32-29! Și totuși! Am reușit "performanța" să primim trei goluri. Germania a egalat la 32, iar apoi în prelungiri a câștigat cu 36-35!
China 2009
Când egalul era bun, dar alergai după victorie
Tot pe 13 decembrie (pisica neagră), la Suzhou, România întâlnea Spania. Un egal și eram calificați în semifinale! Prea târziu ne-am dat seama, însă! În minutul 56, "tricolorele" conduceau cu 25-23. Ibericele au redus din diferență la 57.01: 25-24. Mai erau doar 9 secunde de joc, România în atac. Lovitură de la colțul terenului. A repus rapid Ramona Farcău, care a vrut să angajeze pe semicerc pivotul. A recuperat însă Eli Pinedo, contraatac și în ultima secundă Spania dădea lovitura prin Macarena Aguillar: 26-25! O nouă mare oportunitate ratată, un nou turneu final încheiat în lacrimi. În loc de semifinale, am terminat pe 8!
Brazilia 2011
Ultimele 5 minute fatale
Nu a mai fost 13 decembrie, ci o zi mai devreme! România-Croația un loc pentru sferturile de finală. Meciul are o miză dublă, sunt și calificările pentru Jocurile Olimpice de la Londra 2012! Și respirăm aer curat 55 de minute. România conduce cu 27-25. Franici reduce din diferență, pivotul Milanovici Litre egalează și tot Franici duce Croația la 28-27. E doar minutul 57, secunda 21, dar nimeni nu mai reușește să înscrie. România pleacă încă o data acasă mult mai devreme decât ar fi dorit și ar fi putut! Prindea apoi o grupă infernală în calificările la JO, cu Franța și Muntenegru, și rata turneul olimpic de la Londra.
Serbia 2013
Dacă s-ar juca 55 de minute am fi campioni mondiali!
România pornea mare favorită în disputa cu Polonia. O echipă care era mulțumită că trecuse de faza grupelor! Neagu și compania mărșăluiseră aproape 50 de minute. După 17-13 la pauză, a fost apoi 20-15 (minutul 35) și 26-22 (47). Au urmat 7 minute fără gol și egalarea Cehiei în minutul 54. Mecanismul se dăduse peste cap. Nimic nu a mai putut opri declinul. Polonia s-a impus cu 31-29 și a trimis România acasă. Visul de a ajunge încă o data în careul de ași al Europei s-a risipit rapid.
Germania 2017
Déjà-vu! Déjà-vu! Déjà-vu!
După excepția care confirmă regula, turneul danez din 2015, în care România a câștigat bronzul mondial, a urmat ediția actuală. Meciul e încă viu în minte, fiecare fază e întipărită pe retină! La pauză, după o primă repriză senzațională a Cristinei Neagu, România conduce cu 17-14! Și dacă nu era golul din ultima secundă a primei părți, tabela indica exact scorul de acum patru ani, de la Novi Sad! Creierul nostru e bolnav, nu ni se mai poate întâmpla încă o dată același lucru. Și totuși… 20-17, 23-20, 25-22! Mai sunt 7 minute. Ne vedem deja la Magdeburg, în sferturi. Sunt 140 de kilometri între Leipzig și Magdeburg. Dar după jocul nostru din ultimele minute, e mai mult decât distanța de la pământ la soare. În șase minute luăm patru goluri și nu dăm niciunul. Deja noi suntem cei care ne facem griji pentru un rezultat de egalitate. După un meci întreg în care doar ne-au dezavantajat prin deciziile lor, cei doi arbitri nemți ne dau un 7 metri mult prea ușor. Egalează Neagu. Golul cu numărul 13. Mai sunt 13 secunde, dar când antrenorul Jan Basny apasă pe butonul de time-out, mai rămăseseră 11. Elisei e eliminată, cehul scoate și portarul. 11 secunde trebuie să rezistăm 5 contra 7. Nici o șansă. O succesivă pornită din stânga și finalizată pe dreapta. Hrbkova e erou în Cehia. Noi mai plecăm o data acasă, pe fugă. Tocmai când începusem să ne căutăm cazare la Magdeburg!
{{text}}