Sabrerul Iulian Teodosiu, 23 de ani, spune că e dificil, dar e în același timp e conștient de munca pe care trebuie să o depună pentru a ajunge la JO de la Tokyo.
Ce trebuie să ai ca la 18 ani să intri pe planșă într-un sfert de finală mondial, când echipa ta e condusă cu 30-24 și să reușești să întorci scorul, ducându-l la 35-34? În primul rând inconștiență, tupeu și talent. Trei trăsături pe care Iulian Teodosiu le-a folosit pentru prima medalie a carierei la seniori. Toate cele de mai sus s-au întâmplat în 2013, la Mondialele de la Budapesta, în concursul pe echipe, acolo unde sabrerul născut în Slobozia a primit botezul competițiilor cu miză. Iar medalia a fost una de argint.
Tabla înmulțirii și apoi scrimă
Până la momentul cu artificii de la Budapesta, Iulian a tras multe ore la antrenamente, a trecut prin clipe dificile în care nu mai vedea că are un viitor în scrimă, și toate acestea în perioada adolescenței, cea a căutărilor și a întâmplărilor nebune. "Eram în clasa a doua când domnul Marius Pușcașu a venit la noi și ne-a prezentat sportul. Am zis să încerc, le-am spus părinților, iar tata mi-a zis că mai întâi să învăț tabla înmulțirii și apoi să merg", și-a amintit Iulian.
A pășit în sala de scrimă știind cât face 7x9, iar la început totul a fost o joacă. "Ca să ne atragă spre sport, nu toți care erau atunci în sală au mers pe drumul acesta". Ce l-a făcut pe el să rămână? "Mi-a plăcut să fiu cel mai bun, fie că era vorba despre școală sau despre scrimă. Munca depusă pentru a ajunge cât mai sus, cred că asta mi-a plăcut". Chiar dacă în sala din Slobozia, un oraș din județul Ialomița cu 48.241 de locuitori, condițiile nu erau perfecte, mai sărea o bucată din parchet, mai era un geam spart, unde iarna înghețai de frig, Iulian a continuat să se țină de scrimă.
Un stil propriu
În 2009 a venit un moment de cumpănă. Avea 15 ani și simțea că nu mai poate progresa. "Eram gata să renunț, nu eram bine din punct de vedere fizic, eram așa, mai rotofei, dar la un campionat național de cadeți am luat locul trei, iar domnul Marin Cruțu mi-a zis că mă ia la grupa sa de performanță. M-a încântat și așa am rămas la scrimă. De atunci, m-am implicat mai mult, eram mereu la antrenamente, chiar dacă mergeam și la școală, și la meditații. Am crescut în înălțime, am scăpat de kilogramele în plus", a explicat tânărul sabrer. Chiar dacă practică acest sport de ceva ani, primul echipament de calitate l-a avut abia în 2010. Un an mai târziu, Ana Pascu i-a dat una dintre cele mai bune vești ale carierei: urma să se antreneze cu cei mari. Nonconformist, Iulian spune că nu a avut niciun idol pe când creștea. "Nici nu știam eu prea bine care sunt sportivii de top. Bine, îl știam pe Cova, pe Dumi, avem modele în preajma mea, am încercat să împrumut ceva de la fiecare, dar în același timp să-mi fac un stil al meu", a subliniat Teodosiu.
Anul cu medalii
De atunci a intrat pe mâna lui Mihai Covaliu, cel care spunea despre Teo că are un spirit de luptă imens și cel care a avut curajul și nebunia să-l trimită pe planșă în ziua de argint de la Budapesta. Cum a fost cu Mihai Covaliu ca antrenor? "A fost foarte bine. E cel mai bun din lume, cel mai bun tehnician, tactician, știe să-i dea fiecărui sportiv în parte ce are nevoie. Și nu numai chestii legate de scrimă, ci și de viața de zi cu zi. Au fost și momente plăcute și neplăcute, ca peste tot. Per total însă, ne-a învățat să fim uniți", a subliniat sabrerul în vârstă de 23 de ani. Poate de aceea argintul din 2013 nu a rămas singur. În 2016, echipa masculină de sabie a urcat pe treapta a treia a podiumului, atât la Mondiale, cât și la Europene. Din păcate, proba pe echipe la sabie nu a făcut parte din programul olimpic în 2016.
După JO de la Rio, Mihai Covaliu a devenit președintele COSR, iar echipa de sabie se pregătește acum sub comanda lui Florin Zalomir și Cosmin Hănceanu. "Mai vorbim și cu Cova, ne mai dă sfaturi, dar avem alți antrenori acum, cu care încercăm să ne pregătim pentru ce urmează. Trebuie să ne adaptăm la ce se întâmplă pe plan internațional. Drumul până la Tokyo e lung, e clar că vor fi și momente neplăcute, dar până la urmă sper să ajungem să ne calificăm la Jocurile Olimpice. Sunt cam zece echipe între care se dă o luptă aprigă. Chiar dacă nu au mai fost atât de multe rezultate, noi nu ne lăsam și vrem să dăm tot din noi pentru a ajunge acolo", a spus însuflețit Iulian.
"Copilul problemă"
Până acolo însă, cel mai frumos moment al carierei a fost cel de la Budapesta. "Chiar nu mi-am dat seama ce s-a întâmplat. Eram mic rău. Știam câteva chestii pe care le făceam bine. A fost multă inconștiență. Acum nu mi se mai pare așa ușor. Atunci, cu o seară înainte i-am spus lui Alin Badea că o să luăm medalie. Nu m-a crezut", a povestit sabrerul. El continuă: "Pe măsură ce ai mai multă experiență, misiunea devine și mai grea".
Se autocaracterizează drept "copilul problemă al grupului". "Se lucrează foarte dificil cu mine, sunt o personalitate mai ciudată", a spus el de la înălțimea celor 1,88 metri. Și continuă: "uneori gândesc prea mult încât mă obosesc singur". Acesta este misteriosul Iulian Teodosiu. Un băiat care mai are multe de descoperit și de cucerit.
"Visul meu cel mai mare este să ajung la Jocurile Olimpice și să câștig cât mai multe medalii cu echipa, dar sunt conștient că e nevoie de multă muncă.
Cel mai bun sfat l-am primit de la Cova, el mi-a spus un citat al lui Sun Tzu: Arată-te puternic când eşti slab şi slab când eşti puternic". Și mi-a plăcut această idee" Iulian Teodosiu
3 medaliia cucerit Iulian Teodosiu cu echipa masculină de sabie, un argint mondial în 2013, un bronz mondial în 2016 și un bronz european în 2016
Dincolo de planșă
Ce i-a dat scrima și ce i-a luat scrima lui Iulian Teodosiu? "Deocamdată scrima a fost totul pentru mine. Am un loc de muncă, prietenii mei sunt de la scrimă, prietena mea face și ea scrimă. Dacă începi să faci o treabă serios, ea îți ocupă cam tot timpul. Cred că asta mi-a luat, din timpul pentru mine". Totuși, ce face când nu e planșă sau la antrenamente? "Îmi place istoria, îmi place mult să ascult muzică, de aceea mi-am luat o chitară și o mai iau cu mine prin cantonamente și încerc să învăț să cânt la ea de pe youtube, să fac puzzle, să merg la teatru și să mă gândesc la tot felul de chestii".
"Părinți, lăsați copilul în voie"
Iulian spune că părinții sunt mândri de tot ce a realizat până acum. "Nu prea s-au băgat, chiar dacă tata îmi spunea ce să fac ca să nu greșesc, dar m-au lăsat în voie, au avut încredere în mine. Un sfat pentru părinți ar fi că dacă își duc copilul la un sport să-l lase liber, să nu fie cu el peste tot, la antrenamente, la concursuri, să nu pună presiune pe el. Doar așa se poate exprima cum vrea el și își poate forma personalitatea". De aceea, părinții lui nu au mers la concursuri cu el, poate o dată, când era mai mic. Cum se descurcă cu dinamica și tot ce se întâmplă pe planșă? "Au mai plâns pe acasă când vedeau ce pățesc, dar s-au obișnuit".
Fizic sau psihic?
În timpul asalturilor de la sabie se consumă multă energie. Ce e mai important fizicul sau psihicul? "Toate punctele sunt importante, ca să reușești trebuie să fii puternic foarte bine din punct de vedere tactic, tehnic, fizic și psihic. Dacă ești slab la unul dintre aceste capitole, pot interveni greșeli. Treaba cu sabia e că acela care greșește cel mai puțin câștigă. Este complicat, eu am observat că dacă nu sunt ok din punct de vedere fizic, nu am încredere". Când lasă masca pe față, ar trebui ca valul de calm să se împrăștie, dar nu e tot timpul așa. "Nu reușim de fiecare dată să ne liniștim complet. Calmul vine din încredere. Știi că atunci când ești pregătit și calm, orice se poate întâmpla".
{{text}}