Pe 7 decembrie, când era în plin turneu ITF la Cairo, primul pe care avea să-l câştige în carieră, Andreea Roşca a aflat că mama ei, Mirela Roşca, a murit, răpusă de un cancer osos.
Decembrie nu este doar despre poveşti frumoase cu Moş Nicolae şi Moş Crăciun, cu brazi plini cu globuleţe şi luminiţe, cadouri şi mese în jurul cărora te îmbrăţişează mai mult ca niciodată căldura celor dragi. Nu, pentru Andreea Roşca n-a fost deloc aşa. Decembrie a venit cu o dramă imensă, culmea, tocmai când reuşea să reînnoade firul speranţei! Andreea are 18 ani şi a fost o mare promisiune a tenisului românesc. Dar viaţa şi ghinioanele au aruncat-o, o vreme, de pe drumul pe care îl începuse la nici 4 ani.
"Am adunat tot ce a mai rămas din mine şi am continuat"
Se reapucase de antrenamente de prin octombrie, împreună cu un nou antrenor, Ionuţ Moldovan. De vreo doi ani alterna revenirile cu renunţările amare la visul de a face performanţă. Coborâse în ierarhia WTA spre locul 1000.
Iar acum era în Egipt, la Cairo, la un ITF de 15.000 de dolari, când, din ţară, pe 7 decembrie, o veste a sfâşiat-o. La doar 44 de ani, mama ei, Mirela Roşca, a murit. "Se simţea tot mai rău şi, în aprilie, i s-a descoperit un cancer osos. A evoluat foarte repede. A fost groaznic, ba mergeam la spital, ba o trimiteau acasă. Nu s-a plâns niciodată. Iar noi, eu, Lori, sora mea mai mică, şi tata eram devastaţi. De aia mă şi cam lăsasem de tenis, stăteam cu ea, mă gândeam să renunţ. A fost greu, foarte greu", povesteşte cu o voce stinsă Andreea.
În decembrie tocmai începuse al patrulea turneu. În luna precedentă jucase alte trei, toate în Turcia, şi ajunsese de fiecare dată în semifinale. "Câştigasem un meci în ziua aceea, când am aflat că mama, cea mai bună prietenă a mea, a murit. Am plâns mult, i-am scris o scrisoare pe facebook, dar apoi am adunat tot ce mai rămăsese din mine şi m-am dus să joc şi a doua zi. Şi am câştigat! Pentru ea! Nu m-am dus acasă, la înmormântare... Nu puteam s-o văd aşa, nu puteam!! Am continuat să joc, cu îndârjire, cu gândul la ea! Şi am câştigat primul meu turneu ITF! Iar apoi am mai căştigat încă unul, în următoarea săptămână. Am legat 13 victorii consecutive şi două turnee câştigate. Şi după fiecare meci plângeam!. Şi mă gândeam de ce să rămân eu fără mama tocmai când am cea mai bună perioadă din tenis. E atât de nedrept să nu ne bucurăm împreună de asta".
"Nu vreau să arunc atâta muncă"
De ce s-a reapucat de tenis? Andreea vorbeşte încet, dar hotărât: "Pentru că mama, deşi era tot mai slăbită, îmi tot spunea să nu renunţ. Ea m-a dus de la început la antrenamente, chiar şi atunci când era însărcinată cu sora mea mai mică. A fost acolo mereu, ani la rând, cu mine, pentru mine, şi când era bine, şi când era greu. Văzând-o aşa, bolnavă, mi-am zis, uite cum e şi viaţa asta! Şi că pot să arunc pe apa Sâmbetei atâta muncă şi atâtea speranţe! Nu ştiu, dar ceva s-a întâmplat. Revenind pe teren, parcă m-am reîndrăgostit de tenis. M-a ajutat foarte mult şi antrenorul meu, Ionuţ Moldovan, care mi-a dat încredere. Şi acum ştiu că vreau să dau tot ce am!. Nu e totul pierdut! Am doar 18 ani şi încă pot să revin! Ştiu că asta şi-ar fi dorit şi ea! Şi mi-am promis, i-am promis şi ei, ca peste ani, când o să mă uit în oglindă şi o să vorbesc cu ea, să-i pot spune, împăcată, că am făcut tot ce am putut ca să fie mândră de mine".
În curând, Andreea va relua şirul turneelor, de această dată în Turcia. Până atunci munceşte pe teren, face iar câte două antrenamente zilnic. Nu ştie dacă va fi, până la urmă, o poveste frumoasă. Deocamdată o scrie. E o poveste despre o pomisiune şi multe speranţe.
"Scrisoare pentru mama
7 decembrie 2017... Doamne Doamne a decis să mi te ia. Probabil că are nevoie de tine acolo, Sus... Şi Îl cred si eu. Oricine şi-ar dori un asemenea suflet aproape şi oricine ar fi onorat să-ţi fie prin preajmă. Poate ne-am mai certat, poate ne-am mai supărat, poate ne-am mai adresat cuvinte apăsătoare una alteia, dar în final TU eşti şi vei fi în continuare SPRIJINUL ŞI PUTEREA mea. Nu o să uit niciodată ceva legat de tine şi niciodată nu voi vorbi de tine la trecut. Eşti şi vei fi în continuare MAMI.
Stau şi mă gândesc cum noi, oamenii, nu apreciem anumite lucruri până nu le pierdem. Îmi doresc să-ţi fi spus şi reamintit în fiecare zi că te iubesc. Îmi doresc să te fi luat de mult mai multe ori în braţe. Îmi doresc să fi fost de mai multe ori lângă tine atunci când aveai nevoie. Îmi doresc să-ţi fi acceptat absolut toate sfaturile şi să nu te fi ignorat în luarea anumitor decizii. Din păcate, aceste fapte nu pot fi schimbate, dar ştiu un lucru. Ştiu că te iubesc. Şi ştiu că ştii acest lucru. De joi, te simt lângă mine mereu, vorbesc cu tine, te iau în braţe şi aşa va fi mereu. Îţi voi cere în continuare sfaturi, te voi întreba în continuare lucruri, voi fi alături de tine şi te voi sprijini deoarece pentru mine încă exişti. Eşti mama mea şi nimeni şi nimic nu va schimba asta! Cel mai minunat suflet şi cea mai iubitoare mamă. Nu voi mai plânge, promit. Ştiu cât nu-ţi place să plâng. Ştiu că te dor lacrimile mele, iar pentru asta voi zâmbi... mă voi bucura de orice moment pe această planetă şi te voi tine cu mine în suflet pentru a ne bucura împreună. Promit că o să am grijă de tati şi de Lori, probabil nu la fel de bine ca tine, dar cum pot şi eu. Mami....Te iubeşte fetiţa ta❤️
PS: Astăzi am câştigat primul meu titlu şi doresc să ţi-l dedic ţie❤️"
Vrea să renunţe bursa din SUA
În 2017, Andreea a jucat destul de puţin tenis. Chiar şi aşa, a primit o ofertă de la Texas Christian University să meargă să studieze acolo, timp de 4 ani, dar şi să joace tenis în campionatul universitar american. "Am semnat deja toate documentele. Urma să am bursă întreagă, 75.000 de dolari pe an. Dar mă gândesc să renunţ la asta pentru că vreau să joc tenis, vreau să rămân în circuit! O să fac facultatea aici, în România", spune Andreea.
Tendonul a rupt legătura cu tenisul
În urmă cu doi ani, la finalul lui 2015, când era în primele 600 de jucătoare ale lumii, Andreea a suferit o gravă accidentare, o ruptură a tendonului lui Ahile la piciorul stâng. "A fost foarte greu să mă refac după operaţie. A durat câteva luni. Mă şi îngrăşasem 12 kilograme. De atunci am început să-mi cam pierd încrederea, să alternez perioadele în care jucam cu cele în care luam pauză şi mă gândeam să abandonez. Apoi a venit şi problema cu mama". Pentru Andreea a fost foarte greu şi pentru că la naştere a fost diagnosticată cu talus valgus echilateral. Adică tendoanele de la glezne era prea scurte, iar labele picioarelor îi atârnau. Medicii le-au spus părinţilor că e posibil să nu poată merge vreodată. A suferit primele operaţii de transplant la numai câteva luni. Şi, la nici 4 ani, s-a apucat de tenis. Acum a reuşit să slăbească 16 kilograme şi a luat-o de la capăt.
576este locul ocupat acum în topul WTA de Andreea Roşca. Ea va împlini 19 ani pe 20 martie
{{text}}