Stimulați de succesul regulii U21, șefii FRF vor să reînființeze campionatul de tineret-speranțe! O competiție care și-a trăit apogeul în anii '80.
Rămâne de văzut dacă ideea se pliază pe realitatea actuală. Hai să vedem ce însemna această competiție în momentul său de glorie.
Erau într-adevăr meciuri fascinante! Tineretul juca în deschiderea meciului echipelor mari, de multe ori chiar pe terenul principal! De cele mai multe ori cu 3.000 sau 4.000 de spectatori în tribune ori în jurul terenului, când nu se juca pe arena principală. Pe atunci, fotbalul românesc era la un nivel fabulos în anii în care România avea trofeul Champions League, plus încă o finală prin Steaua și mai multe semifinale (Craiova, Dinamo, Steaua), plus înca o finală a Stelei cu Milan! Nivelul fotbalului nostru era fantastic și implicit campionatul de tineret arăta bine! Să mergem la Hunedoara, Corvinul având un nucleu fascinant de jucători tineri. Ioan Andone își aminteste, evident, cu nostalgie: "Aveam echipă formidabilă, cu Rednic, Klein, Gabor, Petcu! Jucam cu 8.000 de oameni în tribună, veneau cu 3-4 ore înainte, să vadă și meciul de tineret.
Ando a prins tineretul și pe la Dinamo pe atunci, la tineret jucau fotbaliștii suspendați sau cei care nu prindeau lotul echipei mari. Dinamo juca pe terenul de lângă velodrom. Puhoi de lume în jurul terenului! Îl mai vedeai pe Răducioiu, uneori pe Orac ori Bogdan Bucur! Show-ul era asigurat. Steaua juca pe Ghencea, ori pe terenul 6, spectatorii de la tribuna a doua sau de la peluza cu tabela se urcau pe rândul de sus să tragă cu ochiul. La meciurile Stelei îi mai puteai zări pe Dan Petrescu și Ilie Dumitrescu, pe Stângaciu ori alți jucători de la echipa mare. Era fascinant!
Ce însemna jucătorul de la tineret? Deseori era cu adevarat în anticamera echipei mari. Prindea deplasări afară, mirosea a parfum ca în vestiarul echipei mari, avea blugi, "sahariana" de blugi prespalați și pantofi la modă, ghete ca jucătorii mari. De multe ori pleca acasă cu o Dacie cu îmbunătățiri! Semizeu!
Sportul Studențesc era cu adevărat o atracție! Dacă nu era vreme bună, tineretul se muta pe terenul "de la cabană", câțiva metri lângă arena centrală. Acolo, 3.000-4.000 de oameni se băteau pe un ochi de gard să-i vadă pe Sorin Răducanu, Șumudică, Stanici sau Răzvan Lucescu. Hagi era prea mare, nu juca la tineret.
Sportul antrenat de Dan Apolzan câștiga și campionatul '87!
Legenda spune că această competiție era atât de tare încât unii jucători din Regie, pol de talente, au mers cu intervenții mari la miliție să își dea înapoi vârsta din buletin ca să poată juca la tineret!
Hai să ne imaginăm, ce ar însemna FCSB astăzi la tineret? Unde ar juca? Poate câteva stații mai încolo, pe Dinamo? Și pe cine ar da la tineret? Să fim onești, ar fi greu și pentru Gigi să facă două echipe de start și 6 schimbări în aceeași zi! Cât despre Dinamo, ar însemna ceva dacă i-ar mai energiza un pic pe Andone, Augustin sau Țețe Moraru.
În concluzie, nostalgia campionatului de tineret-speranțe rămâne, numai că e posibil să nu ne raportăm bine la realitate.
"E o idee extraordinară, dacă poate fi pusă în practica. Erau meciuri fantastice, cu un nivel excelent"
Ioan Andone
{{text}}