Fostul căpitan de la Petrolul și Steaua, Valeriu Răchită, este vânător de 15 ani și face parte dintr-o asociație de profil care gestionează un fond de peste 18.000 ha în zona dealurilor dintre Prahova și Buzău.
"Hai că aici e vânătoarea adevărată! Pe pante, printre munți, peisaje minunate, nu la câmpie! Când nu sunt sub contract cu vreo echipă, jumătate din timp aici mi-l petrec, în aer liber, cu pușca la spinare, alături de niște vechi amici". Vivi Răchită e un nume mai puțin familiar printre vânătorii din fotbalul românesc, galerie din care fac parte Vlădoiu, Pițurcă, Dorinel Munteanu, Ioan Niculae, Boc sau Viorel Moldovan.
De fapt, fostul căpitan de la Petrolul și Steaua e un vechi pasionat în domeniu: "Am permis de armă de 20 de ani, iar la vânătoare merg de vreo 15 ani. Pentru mine, e ca un sport. Facem multă combatere la vieri sau vulpi, care produc stricăciuni în gospodării. Sunt oameni care ne roagă să-i scăpăm de mistreți, care le strică recoltele sau le dărâmă gardurile. S-a întâmplat să fim sunați și în miez de noapte să mergem după animale care produceau probleme oamenilor. Ori să prindem braconieri, care-și făceau de cap la adăpostul întunericului".
"Când merg la urs, stau lângă cel mai înalt copac!"
Răchită este membru în Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv "Muflonul", care gestionează un domeniu întins pe circa 18.000 de hectare, situat undeva între Mizil și Vălenii de Munte, aproape de granița județelor Prahova și Buzău. Vânatul e bogat: mistreț, căprior, cerb, urs, iepure, fazan, vulpe, jderi, dihori, potârnichi.
Lui Vivi îi arde și de glume: "Am fost de câteva ori la urs, dar am stat pe lângă vânătorii mai experimentați. Dacă tragi și nu-l lovești bine, te poate omorî! Așa că, la astfel de ieșiri, îmi caut marjă de ieșire din raza de acțiune a ursului și fixez cel mai apropiat și cel mai înalt copac în care m-aș putea refugia!".
"Înot pe munte prin zăpadă de un metru"
Actualul antrenor de la Snagov istorisește și momente inedite trăite pe munte: "Ni s-a întâmplat să ne iasă în față, pe o pajiște, un cerb superb. N-am făcut decât să-l admirăm până a dispărut iar în pădure. Cel mai prețios trofeu a fost, evident, un mistreț. Iarna, până să ajungi la vânat, treci uneori și prin încercări incredibile. Am înotat în multe ocazii prin zăpadă de un metru ca să ajungem la standurile de tragere. Merită însă efortul, pentru că, la final, avem ce povesti și ce glumi alături de prieteni, la repriza a doua, adică masa și vinul. Asta e o activitate pe care o facem de plăcere, scopul nu e să omorâm animalele".
"Am trecut prin botezul cu nuielușa la fundul gol"
Și continuă cu altă poveste: "Acum vreo patru ani, am mers la o vânătoare chiar în ziua în care se disputa finala Ligii Campionilor. Ne-am luat marjă de timp ca să prindem meciul, numai că unul dintre prieteni s-a aventurat mai mult cu jeep-ul pe un teren nămolos și a trebuit să ne ducem să-l recuperăm de unde se împotmolise. Am pierdut prima repriză".
Nu ascunde că a trecut inclusiv prin ritualul "botezului": "Nu e prea plăcut, fiindcă trebuie să treci printr-o bătaie cu nuielușa peste fundul gol din partea tuturor celorlalți vânători care te însoțesc la prima ieșire. Am pățit-o și eu grav, dar altfel nu mă numeam vânător".
"Vânătoarea e o preocupare destul de scumpă. Trebuie să mai «uiți» de câte o masă în oraș sau de ceva îmbrăcăminte nouă dacă vrei să-ți urmezi pasiunea. Dacă renunți la două cine la restaurant, de exemplu, câștigi o partidă de vânătoare perfectă"
Vivi Răchită
790de metri e cea mai înaltă altitudine de pe domeniul AVPS "Muflonul", unde vânează Răchită&prietenii
2
e numărul perioadelor de vânătoare la mistreț, cel mai des întâlnit animal de pe fondul prahovean: 1 august - 15 februarie (mascul) și 1 august - 31 ianuarie (scroafă)
{{text}}