Rafael Nadal, Roger Federer, Grigor Dimitrov sau Nick Kyrgios. Nike s-a ocupat de echipamentul numelor mari de pe tabloul masculin de la Australian Open. Și a ales roz. De ce? Poate pentru că totul trebuie să fie politic.
La finalul anului trecut, undeva între sarmalele de Crăciun și șampania de revelion, Lewis Hamilton a ajuns pe prima pagină a ziarelor din Marea Britanie pentru o "mârșăvie".
Pilotul de Formula 1 a postat un filmuleț pe Instagram cu nepotul său de 4 ani care purta o rochie de prințesă. Amuzat de puștan, Hamilton nu s-a putut abține: "Sunt atât de supărat de ce văd. De ce porți așa ceva? Asta ai primit de Crăciun? Băieții nu poartă rochii". Și a venit avalanșa.
În plin elan proletar, din pădurea internetului au sticlit vigilenți și flămânzi ochii gardienilor alinierii la ideologia de gen. Oameni care "știu lucruri", cum ar fi că "un copil în vârstă de 5 ani poate să aleagă în ce toaletă vrea să intre sau ce gen să aibă".
Britanicul a fost somat să își ceară scuze față de persoanele "non-binare", apoi să înceteze "să-și impună percepția de adult asupra unor copii inocenți" și, favorita mea, "să-i lase pe copii să-și aleagă singuri genul pe care îl simt". Unii au cerut chiar să i se retragă ordinul primit de la Regină.
Om simplu, cu contracte de zeci de milioane de lire sterline supuse riscului, Hamilton și-a cerut rapid scuze. Nu a vrut "să stereotipizeze". A avut "o rătăcire de judecată". Cazul s-a închis, subiectul s-a aliniat comportamental la noua normă. În China, ar fi primit o mărire de scoring.
Margaret Court și o instituție veche de când lumea
Dar dacă situația lui Hamilton este doar o caricatură, un alt caz din sport a forțat și mai tare granițele libertății de opinie.
Cu 6 luni mai devreme, Margaret Court s-a pronunțat împotriva căsătoriilor gay. E drept, australianca pastor în vârstă de 75 de ani a folosit un limbaj tranșant, deși a ținut mereu să repete că "nu sunt împotriva oamenilor". Dincolo de atacurile la "homosexualii care ne vor distruge viețile", Court a ținut să apere o instituție importantă care, în cuvintele exprimate la Curtea Supremă a SUA, "a existat pentru milenii doar în varianta heterosexuală în toate societățile cunoscute omenirii, până în 2001".
Răspunsul a fost înverșunat. Mai mulți jucători de top, inclusiv Samantha Stosur și Andy Murray, ca să nu mai vorbim de legendara Billie Jean King, au cerut redenumirea celebrei arene Margaret Court de la Australian Open. John McEnroe a cerut chiar să se organizeze o mare căsătorie gay pe acel spațiu. A fost nevoie de intervenția prim-ministrului Australiei ca dezbaterea politică să se delimiteze de pretențiile sportive.
Deci ce e cu atâta politică?
Ne-am obișnuit ca orice facem să fie legat de opțiunile noastre politice.
Taylor Swift a refuzat în repetate rânduri să își dea cu părerea despre Donald Trump, despre Congres, despre politica fiscală sau orice alt subiect ce ține de politica americană, așa că presa de scandal o numește o "feministă-mută", o femeie care aduce un mare deserviciu prin absență, un manechin interesat doar de muzică (!!!). Chiar, mâna-sus, cine și-ar fi închipuit că o cântăreață poate fi interesată doar de muzica ei?!
Modelul Emily Ratajkowski este făcută pachet pe rețelele de socializare pentru că îndrăznește să spună că părul "este o parte fundamentală a frumuseții și identității feminine" într-o reclamă la șampon. E forțată să își șteargă postarea pentru că sunt și femei cărora nu le crește părul.
Actori, sportivi, brutari sau producători de conserve, cu toții sunt porniți să aducă politica în tot ceea ce fac, să forțeze obișnuințe și apoi să se plângă și să pună pumnul în gură când sunt contraziși.
Ceea ce ne aduce la echipamentele de la Australian Open.
Nike a ales să forțeze retinele spectatorilor și să îi îmbrace în roz pe Rafael Nadal, Roger Federer, Grigor Dimitrov, Nick Kyrgios sau Kyle Edmund. Dincolo de aspectul fructat al alegerii, stă iarăși mesajul politic. Australia are două luni de când a legalizat căsătoriile gay (62%-38%), ceea ce, în limbaj local, a dus la un val de "dolari roz" în bugetul afacerilor locale. Așa că Nike, foarte probabil, s-a alăturat petrecerii, a făcut o declarație, cum s-ar traduce din engleză.
Fiindcă totul trebuie să fie politic. Poate chiar un anumit tip de politic. Nu crezi că e adevărat? Ia stai tu acasă, Margaret. Și Margaret a stat.
{{text}}