La aproape 35 de ani, pe care-i va împlini în februarie, Lucian Goian e foarte apreciat la Mumbai, unde poartă și banderola de căpitan. De la 5.200 de kilometri, fundașul central a acceptat să povestească experiența din Asia: de ce li se confiscă telefoanele înaintea meciurilor, cum e să lucrezi cu patroni actori sau regizori și ce l-a emoționat până la lacrimi.
Lucian, cum apreciezi experiența din India, după o jumătate de an petrecută acolo?
- Pot spune că am avut un întreg an 2017 bun, pentru că și experiența din Australia, de la Perth Glory, a fost una plăcută. Am lăsat o impresie excelentă acolo. În India sunt fericit, lumea mă apreciază, totul e foarte bine.
- De ce aleg fotbaliștii să meargă în Asia?
- Factorul financiar e decisiv, însă și experiențele sunt interesante.
- Cum sunt salariile față de cluburile din România?
- Mult peste. Depinde de jucător și de numele pe care îl ai.
- E adevărat că majoritatea patronilor sunt actori sau regizori?
- Da, da! Dar sunt oameni de calitate și de o modestie incredibilă raportat la faima pe care o au în India.
- Cum au reacționat colegii de echipă, când le-ai adus pălincă din România?
- Au venit niște prieteni din țară și mi-au adus niște preparate tradiționale și o sticlă de palincă de Cluj. Într-o seară am făcut un platou cu preparate și am servit colegii. Au fost impresionați de bunătatea cârnaților și a mușchiulețului afumat. Iar pălinca a făcut ravagii! Le-am dat să guste câte puțin la fiecare. Reacțiile au fost diverse. Un coleg după o gură de pălincă a luat repede o bucată de ceapă în gură să "stingă", iar altul după ce a gustat se freca pe abdomen și spunea că-l arde pe dinăuntru. Ha, ha, ha!
Citește interviul integral în ediția tipărită de azi! Poți răsfoi Gazeta și online, aici!
{{text}}