Ediția de azi a Gazetei Sporturilor publică un interviu de trei pagini cu Gavrilă Vasilescu, fost notar-șef al Bucureștiului înainte de 1989.
Gavrilă Vasilescu a fost decisiv în ascensiunea lui Răzvan Burleanu, actualul președinte al FRF, și vorbește despre condamnarea lui Gică Popescu, venită cu o zi înainte de alegerile pentru președinția FRF, din martie 2014.
În plus, Vasilescu dezvăluit că Burleanu ar fi contestat oricum candidatura lui Popescu și că fostul internațional n-ar fi avut voie să candideze.
"- Când s-a hotărât Burleanu să lase minifotbalul și să treacă la fotbalul adevărat?
- Prin țară, știindu-se că se termina mandatul lui Mircea Sandu, lumea îl mai întreba "Răzvane, nu candidezi?". Inițial a spus nu. Într-o zi mi-a spus că a vorbit cu tatăl lui și ar dori să candideze. A fost sprijinit de cineva, vă rog să nu vă supărați că nu spun cine.
- Cineva din mediul politic?
- Nu politic, din mediul economic.
- Acel cineva l-a sprijinit cu bugetul pentru campania electorală din 2014?
- Nu știu... Adică știu, dar respectați faptul că nu pot să spun! Cred că și cu buget. S-a consultat și cu mine, ne-am întâlnit la munte și am zis să facem o plimbare până la cabana "Trei brazi". Primul lucru pe care i l-am zis a fost "mă, intri în mafia asta a fotbalului, o să-ți fie foarte greu!". În privința lui Gică Popescu și a concurenței din campanie, el avea condamnare.
- Avea condamnare cu suspendare până cu o zi înaintea alegerilor. Abia atunci a primit pedeapsa cu executare.
- Eu sunt jurist de profesie. Vă spun următorul lucru, pe care Burleanu nu a vrut să-l folosească în campanie: în legislația penală română sunt două pedepse, amendă și închisoare. Mai e închisoare pe viață, dar nu intră în discuție. Faptul că ești condamnat la închisoare e una, executarea pedepsei e altceva. Iar în statutul FRF se preciza că nu putea candida o persoană cu o condamnare privativă de libertate.
- Spuneți că nu conta dacă Popescu era condamnat cu executare sau doar cu suspendare?
- Suspendarea ține de modul de executare a pedepsei. Condamnarea e condamnare! Dacă cineva vrea să-l angajeze pe președintele Camerei Deputaților paznic undeva și în regulament se cere cazier judiciar, Dragnea trebuie să prezinte cazierul. Are condamnare cu suspendare el, dar cazierul zice că e condamnat. Pentru reabilitare trebuie să treacă o perioadă. Eu vă pun problema așa: credeți că întâmplător a fost condamnat Popescu pe 4 martie, cu o zi înaintea alegerilor?
- Cu toții ne întrebăm dacă a fost o simplă coincidență condamnarea lui Popescu exact cu o zi înaintea alegerilor.
- Eu nu cred în coincidențe, să știți! Nu întâmplător a fost condamnat cu o zi înainte, acesta e punctul meu de vedere. Ministrul Tineretului și Sportului era Bănicioiu. El a mers cu Popescu jumătate de țară în campanie. Eu am încercat să le spun: "Domnule, îl compromiteți! Omul ăsta a reprezentat o mare valoare a fotbalului românesc! A fost căpitanul Barcelonei! Nu-l expuneți, că nici nu poate să candideze!".
- Dacă Popescu ar fi câștigat alegerile, condamnat cu suspendare fiind, Burleanu ar fi contestat rezultatul?
- Răzvan i-ar fi contestat candidatura, din moment ce Popescu nu avea dreptul să candideze. Și cum s-ar fi dus el să stea la masă cu președinții federațiilor din Europa când avea o condamnare care ținea de fapte petrecute tocmai în sport? Că a plătit el mai târziu, a recunoscut datoria... Da, dar a plătit cu o secundă mai târziu. A venit cu banii după ce se închisese bariera.
- Poate Popescu ar fi fost achitat pe 4 martie și ar fi căpătat dreptul de a fi președinte.
- Aici e problema justiției. Te rog frumos să crezi în justiție, deși poți să-i mai pui la îndoială pe cei care o fac!
- Ideea e că într-un asemenea scenariu Gică ar fi putut fi șeful FRF, Burleanu n-ar mai fi avut ce să conteste.
- Nu! Condamnarea, chiar dacă nu era definitivă, exista în momentul depunerii candidaturii.
Dezvăluiri incredibile despre ascensiunea lui Burleanu și despre planul prin care vrea să rămână la șefia Federației pentru încă patru ani, într-un interviu de 3 pagini în Gazeta Sporturilor de marți, 30 ianuarie, care poate fi citit în ediția tipărită și în cea digitală, AICI!
{{text}}