Roger Federer numără alte săptămâni ca lider mondial și așteaptă să treacă turneul de la Miami pentru a se decide dacă atacă suprafața roșie.
Elvețianul, intrat ieri îna 303-a săptămână pe care o petrece în somptuosul fotoliu de număr unu mondial, și-a parafat revenirea în vârf printr-o excepție. A jucat într-un turneu pe care nu-l avea inițial în program, cel de la Rotterdam. Ajuns la 36 de ani și jumătate și etalând un tenis rapid, piperat, Federer conservă energie și se concentrează pe concursurile cele mai importante.
Sezonul trecut, spre exemplu, a disputat doar 12 tablouri principale, adunând 7 trofee. Ocazia era însă prea mare și prea atractivă de această dată, așa că Roger a acceptat invitația celor de la Rotterdam, a mers până la capăt, iar pe traseu și-a asigurat întoarcerea pe prima poziție a ierarhiei mondiale.
Va fi sau nu va fi?
Un loc privilegiat, meritat, pe care îl va păstra cu siguranță măcar până la Indian Wells. Chiar și renunțând la Dubai și cu Nadal participând la Acapulco, spaniolul nu-l poate depăși. Vine apoi The Sunshine Double, Indian Wells și Miami, unde Roger va fi prezent poate pentru a-și apăra titlurile cucerite anul trecut sau poate doar pentru că, pur și simplu, sunt două turnee în care se simte bine. Și apoi? Marele semn de întrebare legat de sezonul de zgură. Va fi sau nu va fi?
În 2017, Federer a tras o linie groasă peste cele trei luni de suprafață roșie, teritoriu drag rivalului și amicului Rafa, pe care anul trecut acesta l-a confiscat din nou, cu autoritatea de acum 8-10 ani. Întrebat la Rotterdam ce va alege pentru 2018, elvețianul a spus că se ca decide după Miami, dar cu siguranță nu va fi un sezon complet de zgură pentru el.
Anul trecut, săptămânile de repaus au completat formula câștigătoare de pe iarbă, acolo unde Roger a cucerit al 8-lea titlu al său la Wimbledon. Mai mult, la vremea respectivă el i-a mărturisit lui Tim Henman că un al doilea eventual Roland Garros nu ar face diferența, pe când un nou trofeul pe iarba londoneză i-ar oferi ceva unic, doar al său. Cum s-a și întâmplat, de altfel.
Lipsesc Monte Carlo și Roma
Tot atât de limpede e însă că din palmaresul aproape exhaustiv al elvețianului lipsesc două mărgele rubinii. În ciuda faptului că a jucat câte patru finale atât la Monte Carlo, cât și la Roma, trofeul s-a ținut departe de el. Singurele titluri Masters pe care nu și le-a apropriat. Tentația de a încerca există și e mare, ce spune însă partea practică? Sau, mai exact, partea medicală. Pierre Paganini, preparatorul fizic care veghează asupra carierei lui Federer de când acesta avea 14 ani, a detaliat cum diversele suprafețe afectează sau nu genunchiul stâng al elvețianului, cel operat în 2016.
Solicitare pe genunchi
"Avantajul pentru articulații, atunci când se joacă pe zgură, este că șocul e mai mic datorită mișcării de alunecare. În contrast, pe hard șocul e mult mai dur", a explicat Paganini.
"Pe de altă parte însă, avantajul pe hard este că șocul e scurt, un accent, apoi piciorul revine imediat pe sol. Un jucător coordonat precum un dansator, așa cum este Federer, își forțează articulația un pic mai puțin în acel moment precis. Dezavantajul alunecării de pe zgură este că aceasta generează multe vibrații în încheieturi. Ceva ce nu se poate observa din afară, dar instabilitatea genunchiului, piciorului și gleznei e generată pentru a controla o eventuală căzătură. Iar în unele cazuri poate fi periculoasă", a detaliat preparatorul fizic.
Roger a disputat cel mai recent un meci pe zgură la Roma 2016, când a pierdut în optimi de finală în fața lui Dominic Thiem. A urmat pauza de după Wimbledon, operația la genunchi, recuperarea extinsă și revenirea glorioasă din 2017. Una pe care o prelungește strălucit și anul acesta. Starea fizică e foarte importantă pentru Federer în aceste stagii înaintate ale carierei sale. Poate fi chiar decisivă în alegerea participării în diverse turnee. Un lucru e de notat totuși: nu a închis (încă) total ușa zgurii europene în 2018.
11 titluri pe zgurăa cucerit Roger Federer în cariera sa, cel mai recent fiind Istanbul 2015, iar cel mai important Roland Garros 2009
75,9%e procentajul de reușită al elvețianului pe suprafața roșie, cu 214 victorii și 68 de meciuri pierdute
15 finale pierdute are Roger pe zgură, între care și 4 la Roland Garros
{{text}}