Nu se știe dacă FCSB mai e Steaua și puțini pricep ce-și mai propune Dinamo. În Italia nu e chiar așa, însă din Lazio și din Serie A a mai rămas doar faima fantastică.
Meniul amestecă bere la pint și paste, burgeri și bistecca, fish & chips, carciofi, pomodoro. "Lazio poate să câștige Europa League, poate și să prindă un loc de Champions din campionat. Fotbalul e imprevizibil. Ultima oară când Liverpool a fost aproape de titlu, l-a pierdut fiindcă a greșit tocmai Steven Gerrard!".
Amintiri pe pereți
Gianluca e barman-proprietar al pubului Excalibur, un loc de întâlnire pentru suporterii lui Lazio. Liverpool e doar un exemplu, un argument în discuție. O fereastră e acoperită cu un steag al lui West Ham. "Din Anglia, ei sunt frații noștri", explică italianul drapelul cu ciocane încrucișate, în culori apropiate de ale FCSB. O nuanță de roșu și un albastru într-un bar tapetat cu bleu celest.
Mancini a făcut istorie la Sampdoria, cu care a fost campion, apoi a trecut în cea mai bună echipă a lui Lazio. Foto: Raed Krishan (Roma)
E aici tricoul lui Immobile, e și al căpitanului Lulici. Și al lui Mancini. Și al lui Gottardi. Un mijlocaș dinaintea erei de cheltuială maximă a fostului președinte Cragnotti. Gottardi, Casiraghi, Signori, Boksici au format distribuția dinaintea epocii de glorie a lui Lazio, echipa care a precedat formula "all stars" cu Mihajlovici, cu Salas, cu Nedved. Vieri, Veron, Nesta. Mulți! Un "Hollywood Roma" care s-a sfârșit.
Topul Serie A cu un stadion gol
Peluza e plină, cu Irriducibili, grupul cel mai dur, în primele rânduri. Ștefan Radu sare peste panourile publicitare și salută ultrașii. În Italia există tifosi, suporterii normali ai echipelor, și ultra, fanii radicali care alcătuiesc nuclee ale galeriilor.
Steagurile și vocile din tribuna înțesată cu oameni îl aplaudă pe român și scandează alături de el pentru câteva secunde. Zona Nord din stadion e o excepție. Arena e aproape goală în rest. O peluză pustie, tribuna a doua cu câteva grupuri adunate. Ca niște bufnițe se văd de la distanță într-o construcție atât de mare. Din 70.000 de locuri, să fie ocupate 20.000, mai multe nu! Lazio a bătut-o pe Verona cu 2-0 și e pe loc de Champions League, în top 4. Situația n-ar fi, așadar, atât de proastă.
Așa crede și Gianluca, barmanul de la Excalibur: "Mancini și Gottardi sunt din vremuri mai bune, ai dreptate. Dar nu e rău nici acum. Dacă am fost foarte sus și am devenit medii, poți să zici că e o criză. Nu că e foarte rău!".
Balauri și eroi
Și are dreptate, foarte rău nu e. Doar că decorul și tradiția contrastează cu mediocritatea. Bine, decorul s-a mai jupuit. Acreditările pentru presă se împart într-o clădire a Comitetului Olimpic Italian. CONI sună important, o instituție cu succese olimpice.
Încăperea din care-și iau ziariștii biletele are pereți din care ies fire cu electricitate, foste becuri sau prize. Un delegat de la Sky cere o acreditare pentru Luca Marchegiani, invitat al postului la meciul cu Verona. Marchegiani a fost un Prunea upgradat, un portar spectaculos, cu reflexe și cu norocul de a fi prins alte vremuri. A apărat poarta lui Lazio un deceniu, exact anii '90 și începutul anilor 2000, când erau bani, spectatori mai mulți și fotbaliști mai mari. Și nu ieșeau balauri electrici din pereții clădirii CONI lipită de stadion.
Aleile până la Olimpico sunt încadrate de statui spectaculoase și calci pe plăci din marmură cu nume glorioase din sportul italian. Tenismeni, canotori, recordmeni din sporturi de iarnă. Un Hall of Fame din care Lazio de acum douăzeci de ani i-ar îndepărta pe spectatori de echipa de azi.
Dacă Nedved ar fi scris în drumul spre stadion, ai mai avea chef să-ți legi visele de Luis Alberto? Când l-ai avut pe Nesta, te mai rogi să nu plece la vară de Vrij, la final de contract? Lazio l-a restabilit pe Immobile ca un atacant bun. Ciro eșuase la Dortmund, la Sevilla. Nu e Beppe Signori și nici Bobo Vieri.
O bere pentru Gazza
Presa, în scădere și ea, întreține cât poate magia unui campionat care nu mai produce câștigătoare de cupe europene. Naționala nu s-a calificat la Mondialul din Rusia. Masa presei e plină. Se scrie, se comentează la radio și la TV despre Lazio-Verona. Hellas, o fostă campioană a Italiei, se sprijină pe un copil. Moise Kean, un atacant-speranță împrumutat de la Juventus. Allegri l-a debutat pe african în Serie A ca adolescent, Verona îl rodează pentru ceea ce ar putea veni.
Corriere dello Sport se vinde cu un poster cu Immobile, o urare la împlinirea a 28 de ani. Immobile și Beloti, de la Torino, formează noua generație de atacanți italieni, vârfuri care n-au forța lui Vieri, nici tehnica lui Totti, nici instinctul științifico-fantastic al lui Inzaghi. Fotbaliști medii, buni de adulat în lipsă de altceva, vorba ospătarului Gianluca.
Pe un perete din Excalibur e și o poză cu o formulă a lui Glasgow Rangers, un omagiu pentru Gascoigne. Gazza e un idol pe care fanii lui Lazio l-au acceptat așa cum era. A venit în 1992 și a jucat 40 și ceva de meciuri. La prezentare, tribuna ultra i-a dedicat o scenografie cu o halbă cu bere, "asta e pentru tine!". Gascoigne a ajuns alcoolic. Bineînțeles că nu din cauza mesajului din peluză. Și pentru suporterii lui Lazio oricum nu contează asemenea păcate.
Printre idoli e și Di Canio, un atacant care n-a fost niciodată printre cele mai bune "punta" din Italia, vreun număr 9 de clasă mondială. Paolo a câștigat definitiv admirația cu un salut fascist în fața galeriei. Mâna dreaptă ridicată ca în fața lui Mussolini. Căruia, culmea!, Lazio i-a rezistat. "Ducele" a planificat unirea tuturor cluburilor din Roma și crearea unuia puternic, capabil să lupte cu formațiile din Nord. Așa s-a format AS Roma. Lazio s-a opus și a rezistat, beneficiind și de suportul altor fasciști importanți.
Suporterii au preluat ca pe un titlu de glorie ingrediente din extrema politică. Lazio n-a avut multă vreme jucători de culoare. L-a luat pe Aaron Winter la începutul anilor '90. "Negru evreu", i-au zis ultrașii și olandezul a plecat după un sezon. Un mijlocaș tehnic, puternic, lucid, din vechea școală olandeză. În vechiul campionat italian.
Ultrașii au devenit mai toleranți cu jucătorii proprii. Reforma a pornit-o acum mai mult de un deceniu Fabio Liverani. Internațional italian de origine somaleză, Liverani era un conducător de joc plasat în fața apărării, un Pirlo dinainte ca playmakerul să devină sinonim cu Pirlo. A fost și el contestat, a rezistat și a devenit căpitan al lui Lazio.
Fotbaliști de culoare există și azi în echipa lui Inzaghi, suporterii mai au doar crize, momente în care se manifestă ca extremiști, intoleranți. Excalibur e un local de văzut meciuri. Mr Hyde, barul din Roma al Irriducibili, fanii cei mai duri, a fost închis recent de poliție din cauza violenței.
Foto: Raed Krishan
Piața Totti
SS din nume înseamnă Societa Sportiva Lazio, nu are legătură cu Schutzstaffel, garda lui Hitler. Comportamentul intolerant, antisemit al suporterilor nu poate fi explicat din nume sau din tradiția clubului pe care somalezul Liverani l-a condus pe teren.
Galeria a editat recent imagini în care a îmbrăcat-o pe Ana Frank în tricoul Romei. "Auschiwitz e orașul vostru, casele sunt cuptoarele" a fost un baner cu care ultrașii Lazio au intrat pe Olimpico.
AS Roma are o tradiție legată de Testaccio, un cartier în care s-a aflat Campo Testaccio, arena pe care au jucat romanisti în anii '30. Ana Frank a fost o victimă a Holocaustului.
Piața di Santa Maria Liberatrice, pe care suporterii au redenumit-o Francesco Totti, în Testaccio, un cartier cu tradiție muncitorească, fief al AS Roma. Foto: Raed Krishan (Roma)
În Testaccio, fanii giallorossi au acoperit un indicator din Piazza Santa Maria Liberatrice. "Piața Francesco Totti, l"ottavo re di Roma". Al 8-lea rege al Romei s-a retras după sezonul trecut. Lazio nu mai luptă contra lui. Și nici Lazio, nici Roma nu mai sunt ce erau.
{{text}}