Revenit la Viitorul după un an şi jumătate la Fiorentina, Ianis Hagi a fost MVP-ul campioanei în ultimele patru etape din sezonul regulat și explică secretele celei mai tinere echipe din Liga 1.
După un început de an cu negocieri bulversante şi cu cereri surprinzătoare venite de la Florenţa, Ianis Hagi s-a întors acasă.
Cu mai multă presiune, după ce a devenit cel mai scump transfer din istoria Viitorului, şi cu aşteptări mari din partea tuturor.
Mai ales din partea sa, pentru că şi-a propus să arate că merita mai mult în perioada de un an şi jumătate petrecută în Italia. Cele patru etape rămase din sezonul regulat i-au ridicat mingea la fileu.
Cu două goluri marcate şi două pase decisive şi-a pus amprenta asupra calificării constănţenilor în play-off. "Este un sentiment plăcut să joc din nou. Nimeni nu-şi doreşte să stea departe de teren.
2 golurişi 2 pase decisive a reuşit Ianis Hagi în cele patru etape disputate în acest an
Antrenamentele sunt importante, creşti, te dezvolţi, dar meciurile contează cu adevărat. Acolo dai totul şi eşti conectat la maximum. Sunt fericit că am putut să ajut echipa şi că am fost foarte uniţi în aceste patru meciuri. Toţi ne-am gândit să intrăm în play-off şi cel mai important este că ne-am îndeplinit obiectivul", spune mijlocaşul de 19 ani.
8jucători proveniţi din Academia Hagi au fost titulari pentru Viitorul în meciul de la Iaşi
Crescuţi în Academie
Cu trei victorii şi un egal, campioana are cele mai multe puncte strânse în meciurile oficiale în acest an.
Și-a asigurat prezenţa în play-off pentru al treilea an consecutiv, chiar dacă în iarnă s-a despărţit de trei jucători importanţi, Ţucudean, Eric, Râmniceanu.
"În fiecare an, ne pleacă 2-3 jucători importanţi, dar vin mereu alţii din spate. Avem opţiuni care vin din Academie şi majoritatea au făcut faţă bine. Suntem cea mai tânără echipă din prima ligă şi am intrat de fiecare dată în play-off. Am luat meci cu meci, ne-am propus să luăm cât mai multe puncte şi ne-a ieşit. Nu cred că este întâmplător. Chiar dacă suntem foarte tineri, venim majoritatea de la Academie şi avem această mentalitate de a ne propune să câştigăm fiecare meci, indiferent de adversar. Şi când participam la turneele internaţionale de juniori, chiar dacă întâlneam nume mari din fotbalul european, nu ne era frică şi ne gândeam doar la victorie. Jucătorii crescuţi la Academie vin cu această mentalitate şi cred că de aceea reuşim să ne menţinem acolo, sus", explică Ianis.
Care şi-a asumat rapid rolul de lider, mai ales că majoritatea colegilor îi sunt apropiaţi ca vârstă:
"Suntem trei generaţii, cei născuţi în ’97, ’98 şi ’99, care am crescut de mici la Academie. Am fost mereu împreună, ne ştim foarte bine şi se vede acum că mare parte din echipă provine din acest nucleu. Avem 8-9 ani de lucrat şi trăit împreună şi ne cunoaştem ca nişte fraţi. Am cucerit împreună multe trofee la juniori şi depinde de noi să demonstrăm cine suntem şi mai departe. Momentan, cred că facem bine şi la echipa de club, şi la naţionala de tineret. Suntem foarte motivaţi, într-o formă bună şi vrem să rămânem la fel".
Pasa decisivă, peste gol
Învestit de vestiar şi de tatăl său cu banderola de căpitan, a tras echipa după el pe fază ofensivă, mai ales în duelul decisiv cu FC Botoşani, considerat cel mai bun meci al său în prima ligă.
"Încerc să ajut echipa, iar partea personală vine de la sine dacă te pui în slujba echipei. De aceea, am şi jucat bine ca echipă, am luptat unul pentru celălalt. Au fost meciuri când am dat eu gol, au fost meciuri când a dat Chiţu. Până la urmă, asta este treaba noastră, a atacanţilor, să creăm diferenţa pe faza ofensivă. Normal că ieşim în evidenţă, pentru că înscriem, dar nu trebuie să uităm că am primit foarte puţine goluri în aceste patru etape. Am stat foarte bine în apărare", crede Ianis, al cărui nume a fost scandat de fanii prezenţi în tribune la jocul cu Botoşani: "Este un sentiment plăcut, simţi că-i faci pe oameni fericiţi. Fotbalul nu ar însemna foarte mult dacă nu ar fi suporterii la stadion. Ai şi altă motivaţie, dai totul pentru ei. Acesta-i primul meu gând, joc pentru ei, vreau să-i fac fericiţi!"
Bilanţul reuşitelor putea fi şi mai bogat, însă la ultima partidă, la Iaşi, a irosit o ocazie uriaşă, după ce a scăpat singur cu portarul:
"Am vrut să dau la poartă. Da, mi-a sărit mingea în momentul şutului, dar puteam să dau la poartă mai repede. Nu dau vina pe teren că nu am dat gol. Dacă trăgeam mai devreme, nu mai sărea şi poate trimiteam mingea în poartă. Ar fi fost al treilea meci consecutiv cu gol pentru mine, dar mă gândesc că am dat pasa decisivă pentru Chiţu. Sincer să fiu, îmi place mai mult să dau pasă de gol".
Puncte pentru Europa
Cu obiectivul deja îndeplinit pentru prima parte a sezonului, campionii se gândesc din nou la cupele europene.
Un nou titlu de campioană pare însă aproape imposibil, distanţa faţă de liderul CFR Cluj fiind de 8 puncte.
"Sezonul acesta s-a început greu, dar pe parcurs echipa a arătat că joacă în continuare fotbal, chiar dacă au plecat mulţi jucători. Eu, personal, nu prea m-am uitat la clasament în perioada asta.
Ştiam că trebuie să câştigăm fiecare meci dacă vrem să ajungem cât mai sus, pentru că depindeam doar de noi. Ştiam că dacă ne luăm punctele, intrăm în primele şase locuri. Cu aceeaşi mentalitate vom aborda şi play-off-ul. Nu ne uităm la clasament, luăm meci cu meci şi mergem să câştigăm, indiferent de adversar.
Este greu, CFR Cluj şi Steaua au primele şanse la titlu, apoi noi şi celelalte echipe ne batem pentru podium. Obiectivul este să terminăm cât mai sus în clasament. Să mergem pentru al treilea an consecutiv în cupele europene ar fi încă o realizare enormă, ţinând cont de media de vârstă a echipei", mărturiseşte Ianis.
"Mă voi întoarce în Europa"
Ianis spune că Viitorul este treapta de pe care-și pregătește revenirea la nivel înalt
- Cum te-ai caracteriza după perioada petrecută în Italia?
- Nu m-am schimbat prea mult. Am aceeaşi mentalitate, sunt un tip modest, căruia îi place să muncească, să-şi ajute colegii şi care iubeşte ceea ce face. Dacă nu iubeam fotbalul, nici nu mă apucam să-l practic. Fotbalistic, cred că m-am maturizat, nu mai sunt un copil. Cred că totul a venit natural, dar m-a ajutat şi perioada petrecută în Italia. Sincer să fiu, antrenamentele sunt mult mai complete şi mai complexe la Viitorul. Am învăţat multe acolo, dar şi aici am învăţat la fel de mult. Fizic, am crescut. Am şi lucrat, dar cred că forţa a venit şi odată cu vârsta.
- A fost greu pentru un puşti să fie pe cont propriu?
- Înainte să plec, stăteam cu părinţii. Acolo am avut un apartament aproape de stadion şi de baza de pregătire, ca să ajung repede la antrenamente. M-am acomodat rapid. M-a ajutat foarte mult şi Tătăruşanu, care a fost extraordinar, ca un frate mai mare. Am învăţat limba, oraşul era superb, plin de istorie. Chiar mi-a plăcut foarte mult să locuiesc acolo. Am învăţat să gătesc, în special paste. Toate felurile, cu spanac, cu broccolii, quatro formaggi. Sunt un tip mai retras, nu-mi place să ies foarte mult, dar m-am înţeles bine cu colegii, în special cu italienii din echipă. Din vară, am stat mai mult cu colegii de vârsta mea. Mai ieşeam în oraş să mâncăm, ne plimbam în centru.
- Dar nu jucai...
- Eram dezamăgit, pentru că am arătat ce pot şi pentru că toţi vorbeau foarte bine despre mine, mai ales colegii. Mă încurajau, îmi spuneau că va veni şi momentul meu. Nu s-a întâmplat, dar nu-i un capăt de lume. Ştiu ce a fost acolo şi ştiu că mă voi întoarce într-o zi în Europa şi voi juca bine. Ce a fost a fost. Sunt fericit acum, mi-am recăpătat puterea şi ritmul jocului şi mă gândesc doar la prezent şi la viitor. Nu este o dorinţă de revanşă, ci doar dorinţa de a juca fotbal. Asta mi-am dorit de când eram mic, să joc cât mai mult, iar antrenorii şi clubul să-mi dea plăcerea de a juca fotbal. Va veni şi timpul când voi vorbi mai mult despre ce s-a întâmplat acolo.
- Ai avut emoţii cu transferul la Viitorul?
- Nu, am fost liniştit. Ştiam că Dumnezeu îţi creează o cale în viaţă şi trebuie să fii pregătit de orice. Iar eu sunt pregătit. Orice s-ar întâmpla, gândesc pozitiv. Acum sunt la Viitorul, voi vedea ce va fi în vară sau peste un an. Visez să joc la un nivel cât mai înalt. Vom vedea unde şi dacă voi ajunge.
- Simţi o presiune în plus, pentru că eşti cea mai scumpă achiziţie din istoria clubului?
- Presiunea a fost şi va fi prezentă mereu, pentru că face parte din sport. Şi nu este doar pe mine, ci pe fiecare jucător care intră pe teren. Presiunea suporterilor, a antrenorului, a clubului. Până la urmă, îmbraci un tricou şi trebuie să dai totul. Trebuie doar să ştii cum să o gestionezi. Am simţit-o şi acum doi ani, este şi acum. M-am obişnuit şi voi trăi mereu cu această presiune.
- Tatăl tău a vorbit despre Balonul de Aur. Crezi că ai putea ajunge acolo?
- Eu ştiu un lucru: în fiecare zi trebuie să muncesc! Am învăţat de la tata că în sport trebuie să o iau mereu de la capăt. După victorie, eşti fericit, după înfrîngere, supărat, dar indiferent de cum te simţi, a doua zi o iei de la capăt.
"Nu știu dacă sunt stângaci sau dreptaci"
Lăudat pentru tehnica sa, Ianis se numără printre puţinii jucători care loveşte mingea la fel de bine atât cu piciorul stâng, cât şi cu dreptul.
"Nu am un picior preferat, este pur şi simplu o opţiune de moment. Sunt instinctele pe care le are fiecare jucător. Unii se nasc cu ele, alţii le lucrează. Eu m-am născut cu unele calităţi genetice. Le-am luat de la tata, dar am şi lucrat foarte mult. După fiecare meci, îmi fac analiza, văd unde am greşit şi încerc să schimb. Chiar dacă lovesc mingea cu ambele picioare, nu m-am culcat niciodată pe o ureche. Am lucrat mult, pentru că îmi doresc să ajung la perfecţiune. Nici nu pot să zic dacă sunt stângaci sau dreptaci. La masă, mănânc cu mâna dreaptă, dar pe teren lovesc mingea cu ambele picioare", spune mijlocaşul.
Ţintă pentru viitor
Titular indiscutabil la naţionala de tineret, cu care se luptă pentru calificarea la turneul final al Campionatului European din 2019, Ianis este convins că mulţi dintre jucătorii din generaţia sa vor face în curând pasul către naţionala mare.
"Naţionala este un obiectiv pentru orice tânăr jucător, mai ales pentru cei de la reprezentativa de tineret. Toţi ne dorim să ajungem la echipa mare şi cred că într-o zi se va întâmpla, pentru că am demonstrat în calificări că formăm o generaţie bună. Cosmin Contra a vorbit cu mine când am fost în cantonament în Turcia, dar nu pot să dau din casă. Ce mi-a lăsat de înţeles? Că trebuie să muncesc şi totul va fi bine", spune Ianis.
Academia peste Serie A
În perioada petrecută în Italia, Ianis a avut ocazia să facă o comparaţie între centrul de copii şi juniori de la AC Fiorentina şi Academia de la Ovidiu:
"Condiţiile sunt mult mai bune la academia noastră decât la Fiorentina. Ei nu au o bază sportivă făcută special pentru juniori. Anul trecut, a fost un amical la Florenţa între echipele de juniori şi i-au bătut rău ai noştri. Academia este la un nivel mai ridicat".
"Sunt diferit ca jucător faţă de tata. El a fost mai rapid, cu mai multă forţă, mai îndesat. Eu sunt mai mult ca mama, mai înalt, dar mai firav. În schimb, eu și tata avem aceeaşi mentalitate!" Ianis Hagi
{{text}}