Opinie de Dan Udrea » Cum arată de fapt un reformator al fotbalului? Iată modelul Poloniei + De ce Burleanu n-a fost şi nici nu poate fi Boniek!

Polonia a reuşit să-şi revitalizeze fotbalul datorită fostului ei mare fotbalist Zbigniew Boniek din anii '70-'80, care a implementat metode inspirate exclusiv din cariera lui fabuloasă de jucător, în timp ce fotbalul românesc a fost dat pe mâna unora care n-au avut, n-au nimic în comun cu fotbalul şi care susţin că "foştii fotbalişti nu pot fi şi buni manageri". 

Pe 18 aprilie vor fi alegeri. La Federaţia Română de Fotbal. Şi avem de ales între Răzvan Burleanu şi Ionuţ Lupescu. Mai sunt şi alţi candidaţi, însă în următorii 4 ani cel mai probabil îl vom avea pe unul dintre cei doi în fruntea Casei Fotbalului.

E o confruntare contrast. Pe de o parte, un fost mare fotbalist, atât la nivel de echipă de club, cât şi la naţională, un om pe care orice pasionat de fotbal îl ştie dacă îl întâlneşte pe stradă. Pe de altă parte, avem un personaj din afara fotbalului. Argumentul că e fiu de fost fotbalist nu-l ajută, mai degrabă e un alibi ieftin. E ca şi cum ai spune că un fiu de chirurg ar avea habar despre chirurgie doar fiindcă a trăit în casă cu tatăl său sau că un copil al unui pilot ar putea trece la manşă fiindcă a învăţat în casă arta zborului.

Tocmai din această perspectivă am primit zilele trecute un argument în plus că în fruntea unei federaţii trebuie să stea un fost mare internaţional. L-am avut invitat la Telekom Sport pe Pawel Golanski. Îl ştiţi bine, fostul fundaş dreapta al Stelei din perioada 2007-2010. Am avut plăcerea să redescopăr un băiat de mare bun-simţ, extrem de jovial şi, spre surprinderea mea, care continuă să stăpânească limba română aproape perfect. Un polonez de toată isprava, nu degeaba a fost probabil unul dintre cei mai iubiţi fotbalişti străini care au venit la noi în ţară.

Vă întrebaţi ce legătură are Golanski cu alegerile de la FRF? O să înţelegeţi imediat. I-am cerut pe parcursul emisiunii să-mi explice de ce Polonia a reuşit să ajungă astăzi ceea ce înseamnă la nivel de echipă naţională. O reprezentativă respectabilă, care îşi pune problema până unde va ajunge în fazele superioare la turneele finale.

"Totul s-a schimbat de când preşedinte la federaţie a venit Boniek. Înainte, până şi atmosfera la naţională era tristă, nu era atmosferă de performanţă, el a schimbat totul. L-a adus pe Adam Nawalka selecţioner, care a revoluţionat totul în bine, iar Boniek e un tip care nu lipseşte de la nicio reunire a naţionalei, care merge la antrenamente, care intră pe teren, în vestiar, care face glume cu jucătorii, ştie să-i câştige, să-i motiveze", a spus Golanski.

2012 e anul în care a devenit Boniek preşedinte al federaţiei din Polonia

3a  turnee finale de Campionat Mondial a jucat Boniek cu naţionala Poloniei: 1978, 1982 şi 1986

Cred că nu e cazul să vă reamintesc cine a fost Boniek. O fac pentru Răzvan Burleanu, care din moment ce la 6 luni după ce a câştigat alegerile habar nu avea la ce echipă joacă Ovidiu Hoban în Israel, iar a lui actuală Federaţie nu l-a recunoscut pe Ilie Balaci atunci când acesta a mers în vizită la Casa Fotbalului, cum ar putea să-l ştie el pe Boniek? Pe numele său întreg Zbigniew Boniek, acesta a fost un fotbalist de mare clasă, care a făcut performanţă în Serie A, ca străin, într-o vreme în care doar Maradona, Platini, Zico, Laudrup, alţi câţiva brazilieni şi tripleta olandeză Rijkaard-Gullit-Van Basten reuşeau să fie la nivel înalt. Boniek a jucat la Juventus şi la Roma ca mijlocaş ofensiv, a bifat peste 150 de meciuri doar în campionat şi a câştigat inclusiv Cupa Campionilor cu Juve. A şi antrenat la începutul anilor '90 în Italia. Un mare fost jucător al naţionalei Poloniei, în care a bifat 80 de selecţii şi a înscris 24 de goluri.

L-aţi văzut pe Burleanu la vreo reunire a jucătorilor? L-aţi văzut vreodată printre ei, comportându-se ca unul dintre ei? L-aţi vedea vreodată intrând în vestiar şi încercând să ţină un discurs precum Boniek? Parcă pe Lupescu l-aţi vedea, nu? Parcă ar avea ce să le spună jucătorilor, parcă ar putea să fie unul dintre ei, la fel ca Boniek.

România versus Polonia între 1990 şi 2013

# 6 meciuri

# 4 victorii România

# 2 remize

# nicio victorie Polonia

# golaveraj 8-4 pentru România

România versus Polonia cu Burleanu şi Boniek preşedinţi la cele două federaţii

# 2 meciuri

# nicio victorie România

# 2 victorii Polonia

# golaveraj 6-1 pentru Polonia

Alt exemplu. Tot de la Pawel Golanski: "În acest moment, prima ligă din Polonia e la un nivel foarte înalt fiindcă toate cluburile sunt obligate de federaţie să fie cu salariul către jucători la zi. Boniek a explicat când a venit că a stat atâţia ani în Italia şi a adus sistemul de acolo. Jucătorii să fie primii protejaţi. Acum, există următoarea regulă în campionat: dacă se întârzie un salariu, unul singur, atunci clubul primeşte o somaţie de 7 zile, dacă nu achită, imediat e depunctat! Nu e nicio formaţie cu restanţe".

Ştiţi ce propunea administraţia Burleanu la scurt timp după ce a preluat puterea? Introducerea în statut a unei legi prin care cluburile să poată rezilia unilateral contractele jucătorilor! Ulterior, s-a renunţat la idee, însă în continuare fotbaliştii nu sunt protejaţi în Liga 1, unde în afara a 3-4 cluburi sunt restanţe şi de câteva luni. Exemplu sub conducerea lui Burleanu? Îl oferă tot Golanski: "La ASA Tg. Mureş am jucat în 2015 timp de 6 luni şi am primit un singur salariu".

E greu să fii de partea jucătorilor în România, fiindcă această poziţie te pune automat într-o adversitate cu conducătorii de cluburi, care deţin voturile la alegeri, iar Burleanu n-a făcut altceva în 4 ani decât să-şi pregătească terenul pentru a câştiga încă un mandat. Boniek, ca un fost mare fotbalist, n-a gândit aşa, a pus pe primul plan jucătorii şi acum prima ligă din Polonia e de dat exemplu la acest capitol. Iar diferenţa majoră se vede în tribune. La spectatori, probabil cel mai bun barometru pentru nivelul unei competiţii.

Medie spectatori 2017-2018

Oricât s-ar strădui Burleanu să denigreze imaginea foştilor mari fotbalişti, nu va reuşi niciodată să devină un Boniek. Mai devreme sau mai târziu rolul lui se va termina la FRF, iar pasionaţii de fotbal din România vor ajunge şi ei să aibă parte de privilegiul celor din Polonia. Acela de a fi reprezentaţi de unul de-ai lor, de unul cu care să te identifici în pasiunea pentru fotbal, unul cu care ai luat parte la marile meciuri şi care ţi-a provocat măcar o dată sentimentul de a fi mândru că eşti român.

Cu Burleanu aţi simţit vreodată aşa ceva? N-aveaţi cum, fiindcă el nu e şi nu va fi niciodată un Boniek. Pentru România, Boniek sunt Hagi, Gică Popescu, Boloni, Iordănescu, Dan Petrescu, Lupescu, Balaci şi mulţi alţii. Oamenii frumoaselor noastre amintiri din fotbal. Acum, trăim un vis urât, cu Burleanu, Bodescu, Vişan şi a lor gaşcă de propagandişti!