"Moruțaneee, ne-ai mâncat meciul! Ai distrus o generație! Dacă aveai minte în cap, acum eram la EURO", strigă în cor mulți dintre fanii unei naționale despre care până acum 7 zile nu știau că există, darămite că e la un pas de EURO.
Naționala sub 19 ani a României a fost la doar trei minute de un moment istoric. "Am luptat ca niciodată, am pierdut ca întotdeauna" e o ironie care circulă în astfel de momente pe internet.
Dar acum nu e momentul de ironii. Și nici de critici.
De ce?
Jucătorii au arătat că merită la EURO 2018, dar ce ne facem cu fanii? Lipsiți de sprijinul unei galerii organizate, susținuți doar de familii și prieteni, Vlad, Băluță, Mățan, Dragomir, Moruțan, Moldoveanu și restul jucătorilor lui Adrian Boingiu au făcut ca timp de o săptămână să uităm de Steaua, Dinamo, CFR, alegerile FRF sau de naționala lui Contra, victorioasă în dubla cu Israel și Suedia.
Ce am văzut la "tricolori"? Am văzut ambiție, motivație, dorință, curaj. TALENT. Puștii care abia învață să dea un autograf au jucat cum nicio altă echipă din România nu joacă. Au alergat pe un teren pe care unii nici nu-l pot privi, s-au dăruit, au luptat pentru fiecare minge, au jucat spectaculos, s-au bucurat împreună... și totul s-a terminat neverosimil în mocirla de la Ploiești. Până la golul de 1-1, "tricolorii" erau singurii din Europa cu 6 victorii în 6 meciuri și erau văzuți ca eroii țării.
Ce nu am văzut în ultimele minute cu Ucraina? Stăpânire de sine, luciditate, concentrare și poate un strop seriozitate și maturitate. Dar câți dintre noi eram așa la 17, 18, 19 ani? Câți puști de 18 ani sunt maturi?
Cine a fost găsit vinovat? Olimpiu Moruțan, care a trecut de la erou la persona non grata în 30 de secunde. Marcator al golului României în minutul 74, eliminat pentru că și-a dat tricoul jos. După meci, mijlocașul care din vară va fi la FCSB a fost tras la răspundere, fiind acuzat că eliminarea lui a omorât șansele de EURO.
A fost o scăpare? O mândrie că golul lui ne duce la EURO? Nimeni nu poate înțelege ce a fost în capul lui. Nici el. Cert e că a fost o greșeală. A lui, a antrenorului, a colegilor. Au greșit și alții, mai mari ca Olimpiu. Dar cine poate garanta că, dacă Moruțan nu era eliminat, Ucraina nu întorcea scorul? Câte echipe cu un jucător mai puțin n-au jucat mai bine ca adversarul și n-au câștigat?
O națională cu jucători care au trecut prin multe ca să ajungă aici a adus bucurie fanilor timp de 270 de minute. Alte 5 minute au fost suficiente pentru a uita totul. Pare că e prea greu să spui "Mulțumim", "Nu-i nimic! Sunteți tineri și veți mai avea șanse". E mult mai ușor să arunci cu bolovani într-un puști de 18 ani, care timp de două meciuri a jucat excelent și care, precum un Harry Potter malefic, a reușit să șteargă printr-o simplă mișcare tot ce a făcut bun. Până și Dan Petrescu s-a luat de Moruțan și de colegii săi. "Se vorbește prea mult despre echipa asta și tare mi-era că nu se califică. Și din păcate am avut dreptate. Nu trebuia să-i lăudăm atât, pentru că nu făcuseră nimic", a fost tackling-ul lui Petrescu. Așa e, Dane! N-au avut performanțe, dar au jucat cu entuziasm. E greu să faci performanță când antrenorul nu-ți înjură morții și familia.
Cu siguranță nimeni nu suferă mai mult ca Olimpiu. Dar va crește și va învăța.Și nu doar el va crește. Toți acești copii vor trece peste acest moment și, dacă sunt încurajați, au șansa să devină jucători mari. Depinde doar de ei, dar nu strică puțin ajutor. Sau măcar să nu le fie puse bețe-n roate.
Cu ce rămânem după 3 meciuri? Cu gândul că fotbalul românesc are viitor, cu speranța ca putem să ne mai bucurăm la meciurile naționalei. Cu bucuria că naționala României ne-a făcut să visăm și cu speranța unor calificări. Și cu lacrimile unor copii, lacrimi care arată că încă se mai joacă fotbal cu inima, cu pasiunea unui puști care bate minge în fața casei și își spune ”Hagi”.
Au greșit jucătorii României? Da! Au învățat din meciul cu Ucraina? Da! Trebuie blamați și atacați? Clar nu! Au șansa să ajungă mari jucători? Cu siguranță!
Moruțan, Dragomir, Vlad, Mățan, calificați-ne voi la CM 2022 și uităm seara de 27 martie 2018.
{{text}}