Răzvan Burleanu a renunţat la amicalul naţionalei de seniori cu Suedia, de la Craiova, şi a mers la Ploieşti, pentru meciul celor de la U19. S-a gândit că trebuie să profite de calificarea puştilor şi că ar da tare bine înainte de alegeri să se umfle un pic cu o realizare, cam singura din martie 2014 şi până astăzi.
Cei din jurul său îi pregătiseră până şi discursul pe care urma să-l rostească la finalul partidei cu Ucraina:
"Iată că se poate face ceva important, dar ai nevoie de 3-4 ani. Şi actuala FRF a reuşit, această generaţie e prima pe care am luat-o de la zero atunci când am venit, fiindcă atunci era cea mai mică, era la sub 15 ani! Deci se poate şi acum lumea trebuie să înţeleagă că e nevoie de alţi 3-4 ani să facem aceleaşi lucruri şi mai departe, pentru naţionala mare".
Fotbalul nu e însă ştiinţă exactă, nu e nici măcar politică, deşi probabil că gradul de corupţie şi de perversitate e comparabil. În lipsa unui speech aranjat dinainte de consilieri şi de cei de la comunicare, Burleanu a oferit după joc două declaraţii. Ambele halucinante.
Prima: "Sincer, nici nu mi-am dat seama că Moruţan a fost eliminat. Noi ne bucuram şi apoi am văzut că Moruţan e pe margine". Aşa ceva i se poate întâmpla doar unuia care chiar n-are nicio treaba cu fotbalul: care nici n-a fost fotbalist şi care nici n-are în obişnuinţă să se uite la meciuri de fotbal.
Doar Moruţan şi Neciu aveau galben, iar gestul primului de a-şi scoate tricoul imediat după ce a marcat nu avea cum, pentru un cunoscător al fotbalului sau chiar şi pentru un simplu pasionat al acestui sport, să nu te facă foarte atent şi să te pună în gardă că puştiul de la Botoşani e în pericol să fie eliminat. Burleanu n-are însă acest exerciţiu, se uită probabil la meciuri forţat, pentru el să stea 90 de minute, în fața televizorului sau pe stadion, e un chin.
A doua declaraţie: "Sincer, nici nu am putut să le spun jucătorilor în vestiar, plângeau toţi!". E o afirmaţie care îi face perfect portretul-robot actualului preşedinte de la Casa Fotbalului. Finalul de la România U19 - Ucraina U19 a creat o situaţie intempestivă, Burleanu avea în cap monologul pe care îl învăţase pe de rost, iar fotbalul l-a pus în încurcătură.
A intrat în vestiar şi a realizat că nu ştie ce să le spună acelor copii. Burleanu a fost luat atât de pe nepregătite, încât a rostit şi şi-a developat în faţa camerelor toată "impotenţa" în materie de cunoştinţe, pasiune şi alte lucruri importante care au legătură cu fotbalul!
O fi manager bun, o fi politician bun, stăpâneşte bine indicatorii economici, poate că are şi "ochi albaştri", numai că toate aceste lucruri dispar atunci când trebuie să te ocupi de fotbal. Iar întâmplarea de la Ploieşti e argumentul perfect că pe Burleanu îl incomodează rău, e valabilă inclusiv viceversa, postul de preşedinte al FRF.
A mers pe "Ilie Oană" visând la un discurs de mare învingător, probabil arogant şi plin de el, dar a sfârşit prin a spune de două ori "Nu". Cui? Fotbalului, aşa cum s-a întâmplat pe întreaga perioadă a mandatului său.
{{text}}