Căpitanul nejucător al României, Florin Segărceanu, vede România departe în Cupa Fed, "semifinale cel puțin", vorbește despre echilibru și unitate, dar și despre deciziile ce trebuie luate în acest sens.
Timp de aproape 13 ani, a fost căpitan nejucător al echipei României de Cupa Davis. Și după aproape alți 10 ani, e acum pe banca team-ului feminin de Cupa Fed.
A venit alături de Halep &co în momentul potrivit, când abia se decantau emoțiile, bune și rele, ale disputei contra Marii Britanii, de la Mamaia. A venit în momentul potrivit și pentru el fiindcă, spune, era la curent cu ceea ce se întâmpla în circuitul WTA și, în special, cu jucătoarele române.
A găsit o echipă valoroasă, formată din fete ambițioase, care va întâlni în 21-22 aprilie Elveția pentru urcarea în Grupa Mondială I. Cu personalități diferite, cu obiceiuri și trasee proprii, pe care caută să le armonizeze în folosul comun.
Partea bună, pe care a remarcat-o imediat, e că, în ciuda rivalităților, când se adună pentru echipă, sunt unite și se susțin. Segărceanu vede posibil un echilibru într-un univers în care tot mai mult fiecare se bazează doar pe sine și pe team-ul propriu. Și e gata să încerce să-l livreze. Chiar în ziua în care a împlinit 57 de ani, cu telefonul care aduna silențios avalanșă de urări, a vorbit calm și aplicat despre acest nou rol al său. Care e, de fapt, o adaptare a vechiului rol, cel din Cupa Davis.
- Domnule Segărceanu, v-a fost ușor să acceptați funcția de căpitan nejucător al echipei de Cupa Fed sau a fost nevoie de timp de gândire?
- Eu zic că a fost destul de ușor. Oarecum s-a întâmplat la Mamaia, la meciul cu Marea Britanie, după acel incident nefericit. De o perioadă de timp le urmăream nu doar pe fete, ci pe toată lumea, am mers în vacanță cu copiii și am fost la Grand Slam-uri. Era o perioadă în care eram foarte conectat la tenis și mai ales la cel feminin, bineînțeles, pentru că o avem pe Simona. Am fost acolo, la Mamaia, am urmărit meciul, am stat de vorbă cu Daniel Dobre, cu care ne cunoaștem de-o viață și cumva el mi-a sugerat că aș putea fi potrivit pentru această poziție. I-am spus că mi se pare interesant, dar că mai vorbim, plus că mai e nevoie de discuții și cu federația și fetele. Dar acesta a fost începutul, într-un fel, iar restul cred că a venit destul de natural.
Dezbateri neprotocolare
- A contat experiența anterioară din Cupa Davis în luarea acestei decizii?
- Da, a contat foarte mult pentru că știam care este rolul, știam poziția. Contează foarte mult și experiența de jucător, prin ce ai trecut... e important. Eu zic că e o poziție în care trebuie să ai o anumită experiență pentru a putea ajuta jucătoarele în momentele delicate.
- Spuneați că le-ați urmărit la turnee. Au fost însă și întâlniri mai puțin protocolare, la cină, la o cafea. A fost nevoie și de acest gen de apropiere?
- Cred că da. Sigur, eu le cunoșteam, probabil știam mai multe lucruri despre ele, dar ele despre mine știau doar că sunt fost jucător, poate câte ceva de la Cupa Davis. Cu Irina, printr-o anumită conjunctură, ne mai văzusem, știau despre familia mea, de copii mei, dar era altceva. Era nevoie de un contact semioficial, să ne cunoaștem și a fost inițiativa mea de a merge să mâncăm, să stăm de vorbă și să dezbatem anumite probleme de organizare.
- La Cluj, Raluca Olaru spunea că a avut impresia că la început le-ați observat, iar după câteva zile, când a fost nevoie, au primit exact sfaturile potrivite. Așa s-a întâmplat?
- Sigur pentru că faptul că le-am urmărit la turnee este una, iar în momentul când ești tu cu ele pe teren este altceva. Mi-a folosit foarte mult, de exemplu, că am fost la Australian Open și am mers la toate meciurile. Mi-a folosit să fiu alături de antrenorii lor pentru că ele... fiecare are echipa ei, e obișnuită cu un anumit tip de comunicare cu fiecare antrenor și atunci e important pentru mine să învăț, să văd momentele dificile, cum le abordează, antrenorul ce le spune și asta mi-a folosit foarte mult. Am o relație bună cu toți antrenorii, am stat de vorbă, i-am întrebat și pe ei, să mă sfătuiască, să-mi spună dacă sunt chestii mai deosebite și așa m-am pregătit pentru această poziție. Când am intrat însă în perioada de antrenament, ele fiind singure, a trebuit cumva să ne acomodăm pentru că una e să le vezi la meci sau la antrenamentul dinainte de meci și alta e să fie într-o perioadă de pregătire pentru un eveniment important.
Pas cu pas, spre semifinale
- Cum e echipa de Cupa Fed a României acum, cum ați caracteriza-o și ce speră ea?
- Cred că avem una dintre cele mai bune echipe din lume. Asta este foarte clar dacă ne uităm la rezultatele fetelor, la pozițiile din clasament, ținând cont că o avem pe Simona numărul unu în lume. Și nu doar pe ea, este o generație foarte bună, Sorana, Irina sunt jucătoare care pot să bată pe oricine. E o echipă foarte valoroasă. Cred că e mai important să le facem să conștientizeze că au această șansă și părerea mea sinceră este că putem ajunge undeva, în semifinalele Cupei Fed cel puțin. Dar trebuie s-o luăm pas cu pas, pe ideea să ne unim cu toții. Tragem la acest obiectiv.
- Ținta ar fi menținerea în Grupa Mondială I, pentru că astfel sunt șanse anuale la semifinale, finală sau chiar titlu?
- Întâi, obiectivul e calificarea și eu zic că avem o șansă foarte bună. Jucăm acasă, jucăm pe zgură, chiar dacă uneori încărcătura emoțională este un dezavantaj în tenisul feminin. (zâmbește) Acesta este unul dintre lucrurile pe care le-am observat... însă important este că Simona e sănătoasă și că toată lumea e bine. Sper ca la ora meciului toată lumea să fie fără probleme, să avem cea mai bună echipă și să putem să fim uniți și să tragem la acest rezultat. Iar în momentul în care am ajuns în prima grupă... sigur, între primele 8 echipe sunt multe valoroase, dar acolo mai contează și șansa, contează unde joci, am observat că este cumva un obicei în echipele mari ca jucătoarele cele mai bune să nu participe în fiecare an, deci acolo e altceva. Dar obiectivul principal e să ne calificăm. Și, sincer, dacă acolo totul este în regulă, putem merge mai departe.
"E clar că există o rivalitate"
- E preferabil să ai mai multe opțiuni sau asta poate face, la un moment dat, selecția mai dificilă?
- Ideal este să ai multe opțiuni pentru că, după cum se vede, și nu doar la noi în echipă, sportul a devenit atât de dur și de competitiv încât apar foarte multe accidentări. E bine să ai opțiuni, să poți să apelezi la altcineva în momentul în care cineva are o problemă, de sănătate sau de program. În același timp însă, fiind diferite, fiind un sport individual, este foarte important să le ții unite, ele să se simtă o echipă și să existe o armonie, iar în momentul în care o jucătoare nu este convocată la un meci, să nu se supere. E puțin mai dificil, dar important este să avem mai multe opțiuni.
- Între ele există non-prietenii, poate chiar rivalități, e greu să fie toată lumea prietenă cu toată lumea și să se înțeleagă. Cum funcționează această armonie despre care vorbiți, cum se construiește, cum se menține, cum evitați problemele?
- Sigur, fiecare a crescut într-o anumită perioadă de timp. Ele au fost pe rând jucătoarea numărul unu în România. Sorana a fost prima care a ajuns 20 și ceva în lume, apoi Irina a fost mai în față, Sorana a fost accidentată și atunci fiecare și-a trăit momentul și are o anumită personalitate. Bineînțeles, în acest timp a venit Simona din spate, care a făcut cel mai bun rezultat și o rivalitate nu ai cum să o eviți. E clar că există o rivalitate. Sigur că sunt și orgolii la mijloc, este normal, orice campion este orgolios și dorește mai mult, dar ce am observat și sunt bucuros și sper să rămână așa este că în momentul în care ajung împreună la echipă se înțeleg bine. Chiar dacă există să zicem mici animozități, totul se rezolvă, atmosfera e bună și asta este important.
- Decizia de la Cluj de a nu avea antrenorii proprii în preajma lor face parte din această idee de a le ține pe ele împreună?
- Da, asta a fost logica. Bineînțeles, am luat un feedback la ce s-a întâmplat la ultimele meciuri. Destul de multă lume mi-a spus că totuși regula asta cu toți antrenorii care vin într-un program nu foarte bine stabilit dă o anumită aglomerație acolo și dă puțin haos. Decizia cred că a fost una bună și cum faptul că sunt doar cu noi și sunt doar ele împreună este un plus.
- Va rămâne la fel și pe viitor?
- Subiectul este sensibil. Am fost la Indian Wells și am stat de vorbă după experiența meciului cu Canada la Cluj și aici cred că trebuie găsită o linie de mijloc. Mi-am dat seama că ele sunt obișnuite cu un anumit tip de comunicare și au foarte mare încredere în antrenorii lor. E normal, stau zece luni pe an împreună și se antrenează, se pregătesc și atunci se simt confortabil. La un moment dat e normal să faci totul pentru ca jucătorul să se simtă comod, dar în anumite limite. Probabil o să ajungem la o soluție de compromis, mai ales în perioadele mai lungi de pregătire, unde să zicem nu ajungi cu două-trei zile înainte de meci. Atunci ele au timp să vină o săptămână-zece zile și să se implice și antrenorii în acest program.
Simona, Sorana, Irina, Miki
- Le-ați urmărit la Australian Open și la Indian Wells, ce ați văzut în plus în California?
- La Indian Wells eram cu un pas înainte din punctul de vedere al experienței, ne cunoșteam mai bine. Și după Australian Open, și după întâlnirea cu Canada, pot să spun că m-am simțit mai mult în echipa fiecăreia și am avut o relație mai ușoară, mai plăcută. Întâlnirea contra Canadei a fost importantă pentru mine și pentru ele, ne-am obișnuit unii cu alții. Să avem încredere și să mergem mai departe.
- Le aveți în vedere pe toate fetele din top 100, de la Simona la Ana?
- Sigur, toate au fost în evidență. Mai întâi s-a discutat despre program, de aceea am fost și la Indian Wells, să știu programul lor exact și care sunt preferințele și din punctul de vedere al suprafeței. În momentul de față, echipa clară este cu Simona, Sorana, Irina și Miki. Ele sunt cele patru jucătoare care au confirmat și care vor veni la Fed Cup sperând că până atunci totul o să fie OK.
- Cât de importantă este prezența Simonei chiar și când nu joacă, așa cum s-a întâmplat la Cluj?
- Eu cred că este important, mai ales că atinsese de curând numărul unu în lume, este important pentru echipă și pentru imagine să fie aproape. A contat mult în economia meciului, iar publicul a apreciat acest lucru.
- Această funcție presupune să stați mult pe margine, să vă consumați, să fiți atent, să reacționați. Care e cel mai greu lucru din toate?
- Să-ți ascunzi sentimentele pentru că fetele sunt diferite, fiecare are o modalitate de comunicare diferită, au preferințe. Acum am început să le cunosc, una dintre ele vrea să fii tot timpul atent, să o încurajezi, alta vrea mai multă liniște. E dificil. Important este să poți să ai acest echilibru de a nu reacționa negativ, chiar dacă în interior îți dai seama că apar unele greșeli pe care n-ar fi trebuit să le facă sau sunt niște șanse care trec. Cunoști fenomenul, știi ce se poate întâmpla, atunci tu trebuie să poți să o ajuți cât mai mult și asta se poate face doar dându-i încredere și niște sfaturi importante în momentele potrivite.
Echipă bună cu Alina
- E cumva o reflectare a comportamentului de când erați jucător sau e diferit?
- Noi am învățat foarte mult, experiența de jucător este una pentru că poți să te pui în aceea poziție, ai trăit și tu acele momente și știi ce ți-a făcut plăcere când ai avut antrenori. Am învățat mult de la antrenorii pe care i-am avut fiindcă am avut câțiva foarte buni și apropiați care m-au ajutat. Bineînțeles mi-a folosit și experiența din Cupa Davis, modul de colaborare, modul în care te poziționezi în funcție de jucător din poziția aceasta, trebuie să le fii prieten, dar să fii și autoritar. Trebuie să faci un program de comun acord așa încât toată lumea să fie mulțumită și fericită.
- Și rolul Alinei Tecșor-Cercel în această structură care este? Ea le știe pe fete de multă vreme.
- Corect, acesta este un rol foarte important. Ea cunoaște mai bine fenomenul tenisului feminin, fiind fostă jucătoare, le știe de foarte mult timp, are o experiență pozitivă cu ele. Cred că din acest punct de vedere facem o echipă bună, anumite lucruri le știe ea foarte bine, anumite lucruri poate le primesc de la mine.
- Sunt și unele pe care i le lăsați doar ei?
- Nu, se întâmplă în mod natural, ne sfătuim, discutăm anumite aspecte: asupra deciziilor, asupra modului de antrenament, asupra abordării problemelor care apar. Dar da, anumite lucruri le las pe ea pentru că e normal, este femeie, mamă și știe poate mai bine să le gestioneze decât știu eu.
- Cupa Fed atrage mai multe jucătoare de top decât Cupa Davis. De ce oare e așa?
- Cred că este o conjunctură și poate și formatul acesta de opt echipe în Grupa Mondială este mai facil pentru jucătoare deoarece nu au tot anul program. Este mai accesibil și atunci toate jucătoarele de top vin. Cupa Davis s-ar putea să fi intrat într-o rutină și se încearcă acum o revigorare a sistemului. Într-un fel are o logică: Cupa Davis este în fiecare an, sunt jucători care au câștigat trofeul de câteva ori și atunci motivația nu mai e aceeași.
- Pentru unii a fost de ajuns să o câștige doar o dată, cum e cazul lui Federer.
- Corect. (zâmbește)
Cehia: valoare și sponsor important
- Revenind acum la ce vorbeam mai devreme, lumea vrea acum termene, cifre… Poate România să câștige Cupa Fed și dacă da, când?
- Răspunsul este clar da, poate România să câștige Cupa Fed, dar depinde de foarte multe aspecte. O dată contează foarte mult să ai șansă la tragerea la sorți , contează foarte mult ca fetele să fie sănătoase și trebuie să îmbini toate aceste lucruri. Când? Eu cred că în următorii doi ani o să vedem măcar o semifinală.
- O echipă precum Cehia are succes constant, la fel a fost într-o vreme Italia. E datorită faptului că au multe jucătoare valoroase sau e și alt factor la mijloc care să întrețină această atmosferă de excelență?
- Din ce văd eu, au multe jucătoare valoroase, au tradiție și, mai mult, au o echipă foarte echilibrată în sensul că au jucătoare foarte bune și la dublu, pot să facă multe combinații. Dublul este foarte important, e un punct decisiv. La fel, din ce am auzit eu, echipa Cehiei are un sponsor foarte mare, care el ține unite, care le oferă niște condiții senzaționale, facilități și atunci toată rețeta aceasta a ajutat foarte mult.
"Am o relație bună cu toți antrenorii, am stat de vorbă, i-am întrebat și pe ei, să mă sfătuiască, să-mi spună dacă sunt chestii mai deosebite și așa m-am pregătit pentru această poziție"
"E o echipă foarte valoroasă. Cred că e mai important să le facem să conștientizeze că au această șansă și părerea mea sinceră este că putem ajunge undeva, în semifinalele Cupei Fed cel puțin"
"Sunt și orgolii la mijloc, este normal, dar ce am observat și sunt bucuros și sper să rămână așa este că în momentul în care ajung împreună la echipă se înțeleg bine"
Florin Segărceanu
Jucătoare române în Top 200
Simona Halep 1
Sorana Cîrstea 34
Irina Begu 38
Mihaela Buzărnescu 39
Monica Niculescu 65
Ana Bogdan 90
Alexandra Cadanțu 168
Irina Bara 169
Alexandra Dulgheru 173
{{text}}