Mihai Covaliu, președintele Comitetului Olimpic și Sportiv Român a vorbit despre diferendul dintre federația de canotaj și Ministerul Tineretului și Sportului și dă soluția care nu ar mai crea astfel de situații! Totul a pornit de la interviul dat de Elisabeta Lipă, președintele Federației de Canotaj, despre situația de la lot. (vezi AICI interviul)
- Cunoașteți situația de la federația de canotaj, cazul antrenorului Mircea Roman neplătit de patru luni?
- O cunosc. Ministerul, să zicem, pe fond ar avea dreptate!
- Dar nu scrie nicăieri în articolul 47, că sportivul trebuie să fie pe statul de plată!
- Eu știu. Lucrurile sunt interpretabile. Din punctul meu de vedere ar fi mult mai simplu dacă federațiile olimpice ar trece la Comitetul Olimpic. Toată lumea ar rezolva problemele, noi avem deja în grija noastră loturile de juniori, Centrele Olimpice de Tineret, și mai departe sportivii participă la cea mai importantă competiție: Jocurile Olimpice. E o chestie foarte simplă, rezolvabilă.
- Nu Ministerul s-a opus trecerii federațiilor olimpice la COSR?
- Eu nu discut acum cine s-a opus și cine nu! Eu spun despre cum s-ar putea rezolva situația foarte frumos!
- Vă întreb altceva. Nu erați dumneavoastră președintele COSR, dar erați antrenor și președinte la scrimă, au mai fost astfel de cazuri în trecut? Adică sportivii să ia indemnizația de la COSR și antrenorii de la MTS?
- În momentul în care s-a introdus varianta de antrenor național, adică antrenorul numărul 1 în România, tu Minister l-ai decretat "antrenor național", adică acel om pe mine te reprezintă. Am făcut grila de renumerație de 7.200 de lei. Dacă el are sportivii de nivel olimpic, sunt într-un lot olimpic, au rezultate, nu e normal să-i plătesc acel cuantum antrenorului național care antrenează sportivii de nivel olimpic?
- Nu mi-ați răspuns la întrebare!
- Au fost discuții legate de genul ăsta, știu că m-am lovit și eu de problema asta, și eu am fost antrenor național!
- Cum s-a rezolvat?
- Atunci a fost mai simplu, nu exista un proiect de genul acesta cu 2-3 ani înainte de Jocurile Olimpice. A existat "Pol România" înainte cu un an de Jocurile Olimpice. Dar repet, discutăm și ne întrebăm de ce, cum, când! E simplu. Federațiile Olimpice trebuie să treacă la Comitetul Olimpic pentru că se pregătesc pentru Jocurile Olimpice!
- Aveți puterea financiară să susțineți toate federațiile olimpice?
- Trebuie să ne punem la masă și să vedem. Noi avem fila aceasta de buget, o filă separată, banii vin direct de la Guvern, nu din bugetul Ministerului Tineretului și Sportului. Acești bani vin de la statul român pentru sportivii care reprezintă România! Lumea amestecă lucrurile, minister, Comitet Olimpic.
- Și federațiile au fost sceptice vizavi de această schimbare!
- Federațiile trebuie să vadă ce-și doresc. Federațiile în acest caz vor fi mai atent monitorizate, federațiile vor avea un partener de dialog care le cunoaște mai în amănunt problemele, de la juniori până la Jocurile Olimpice. Ne interesează, de asemenea, să avem o strategie comună pe patru ani, nu pe un an, așa cum semnează federațiile an de an acum, la Minister! Avem o strategie de mai lungă durată, putem investi în juniori, în tineret!
- Acest lucru nu se va rezolva de pe o zi pe alta, domnule Covaliu. Ce puteți face până atunci cu canotajul, cu antrenorul Mircea Roman care mâine poate să spună, "m-am pensionat, găsiți-vă antrenor!"
- Dacă în lege există termenul de antrenor național, e clar. Cât are dreptul să primească? 7.200 de lei! Ministerul ce crede, că antrenorul de canotaj, la lotul național antrenează doar 4 sportivi? Nu! Credeți că un antrenor la gimnastică, declarat antrenor de nivel național, antrenează doar 4 sportivi? Nu! Atunci să-l plătească!
- MTS-ul spune că la canotaj nu e nici un sportiv pe statul de plată!
- Din moment ce tu l-ai recunoscut pe el ca antrenor de nivel național, că l-ai plătit până acum, de ce încerci să găsești lucruri interpretabile? Stăm să vedem câți avem pe statul de plată sau îl plătim pentru munca pe care o face? Repet, situația se poate rezolva convenabil și ușor. Și asta nu e o decizie de conjunctură, e o normalitate la care trebuie să venim. Hai să facem lucrurile cum e normal!
{{text}}