Fără meci disputat acolo de mai bine de 3 ani, stadionul Steaua e mult transformat. În rău. Degradat și uitat, așteaptă acum buldozerele pentru a fi demolat. Casă pentru steliști cândva, arena a devenit locul de întâlnire al fazanilor.
44 de ani, câți a împlinit "Steaua" la 9 aprilie, nu-s mulți. Comparativ, "Anfield", casa lui Liverpool, a fost construit în 1877, Celtic Park, arena catolicilor din Glasgow, în 1892, iar parizianul Parc des Princes în 1897. Sunt exemple de stadioane cu adevărat bătrâne, care au suferit totuși numeroase modificări de-a lungul timpului.
Arena din Ghencea e în floarea vârstei față de ele. A cunoscut și ea în două rânduri gustul renovărilor. Când s-au pus scaune și când s-au montat nocturna și turnicheții.
4-1 cu Viitorul, 22 martie 2015
Când echipajul Gazetei Sporturilor a vizitat Ghencea, era o liniște de început de lume. Vremurile când aici călcau vedetele Madridului galactic sau Barcelona lui Cruyff sunt definitiv apuse. Lupta surdă dintre Armată și Gigi Becali a rupt orice legătură cu fotbalul în zonă până la apariție echipei din Liga a 4-a.
Care oricum evoluează pe un teren alăturat. Cadrul toxic din ultimii ani a făcut ca pe iarba "Templului" să nu mai calce picior de fotbalist de mai bine de 3 ani. De la partida FCSB - Viitorul 4-1, disputată pe 22 martie 2015.
Fazanul ghinionist
Întâmpinați de un paznic, oamenii Gazetei care au vizitat arena au fost atent supravegheați timp de aproape două ceasuri, atât cât au durat ședința foto și filmarea clipului pe care-l puteți urmări pe gsp.ro. "Puteți filma și poza doar de la nivelul gazonului. Nu aveți voie în tribune!", a sunat avertismentul celor de la CSA Steaua.
Primii pași spre tunelul pe care de-a lungul timpului au intrat Marcel Răducanu, Lăcătuș, Cruyff ori "grăsuțul" Ronaldo au fost opriți pentru câteva zeci de secunde de un fazan, ascuns într-un tufiș. Obișnuit cu liniștea locului, s-a speriat de apariția câtorva oameni, a tresărit și a zburat spre stadion, fără să vadă un geam tip oglindă. S-a ciocnit violent și s-a prăbușit mort: "Sunt mulți. Dimineața stau sus, pe tabelă", ne explică unul dintre paznici.
Gazdă pentru rugbyști
Stadionul e părăsit. E uitat și parțial jefuit. Au dispărut băncile de rezerve, nici porțile nu mai sunt. Tabela și nocturna dăinuie la locul lor, uitate de Gigi Becali.
Folosit în ultimul an de formația de rugby pentru antrenamente, gazonul nu-i cel mai bun. Pare tăvălit de infanterie într-un exercițiu militar. Denivelat și plin de găuri de crampoane, arată de parcă e adus de pe stadionul unei echipe de județ.
Poate normal, Armata a decis să abandoneze orice idee de renovare, lăsând arena în mâinile CNI-ului. Ar fi fost o investiție, până la urmă, inutilă. Oricum totul va fi nou în mai puțin de doi ani. Sau cel puțin așa sună promisiunile guvernamentale.
Cândva de un roșu și albastru aprins, scaunele șterse crează impresia unui peisaj trist. Nici conturul siglei de la tribuna 1 nu se mai distinge.
Urmele trecerii timpului, ale abandonului, se percep cel mai bine la scările dintre sectoare. Mâncate de anotimpuri și vreme, au devenit acum bune de un exercițiu de echilibru. Galbenul samaniu de altădată e acum pestriț.
Alt stadion, alt suflu
Rămân însă amintirile, meciurile mari jucate de Steaua și de națională aici. Nu e nevoie de vreun clip. Emoția adusă de gloriile care au trecut pe aici poate fi ușor simțită. Vor rămâne mereu pentru steliști, pentru cei care și când sunt treziți în miezul nopții văd golul lui Pițurcă împotriva lui Anderlecht, "racheta" lui Bărbulescu cu Honved, execuțiile lui Hagi din Derby-uri, "foarfeca" perfectă a lui Ciocoiu cu Villa, iar cei mai cruzi "dubla" lui Andrei Cristea în poarta lui Palop ori cel mai frumos ofsaid nevăzut al lui Bănel, în returul cu Galatasaray.
În doi ani, totul va fi amintire. Pe acest loc va fi, probabil, o arenă modernă, plină de lumini și cu un aer contemporan, la standardele cerute de fotbalul mileniului trei.
{{text}}