Simona Halep a adunat două ”sferturi” pe suprafața roșie, dar așteaptă viitoarele turnee ca pe o ocazie de a juca tenisul ei cel mai bun.
Zgura e teritoriul pe care Simona își regăsește calmul și jocul aproape de maximum. O frază pe care am putea-o pune în ghilimele și repeta la începutul fiecărui sezon al covorului roșu. O frază care conține adevăr și dubiu. În anii de ascensiune, apoi stabilizare în Top 10, românca a triumfat și pe alte suprafețe, dovadă titlurile cucerite, finalele jucate, unele dintre cele mai importante. Zgura are însă, în continuare, ceva special. Nu e vorba doar de joc, care rămâne în esență același, cu mici ajustări punctuale, ci de regăsirea unui spațiu reconfortant. Acel spațiu care nu oferă garanții de succes, ci promisiuni cu grad mai mare de îndeplinire.
Anul acesta, primele meciuri ale liderului mondial pe suprafața roșie au venit la Cupa Fed de la Cluj-Napoca, la finalul lui aprilie. Înainte, cele aproape 4 luni scurse din sezonul 2018 fuseseră fragmentate de probleme fizice. Când a intrat pe teren la Cluj însă, a asigurat că necazurile nu mai există. Curând însă, a apărut altceva: o contractură la piciorul drept. Și-a câștigat convingător meciurile cu Viktorija Golubic și Patty Schnyder, apoi a pornit spre Stuttgart.
20-3, imposibil de repetat
Să facem o pauză și să privim spre perioada similară din sezonul trecut. Și în 2017 a pus în bagaj două victorii clare în Cupa Fed pe zgură, în întâlnirea cu Marea Britanie de la Mamaia. Acelea au fost începutul celui mai spectaculos parcurs pe suprafața roșie al româncei. Din toți anii și la toate nivelurile. Semifinale la Stuttgart, victorie la Madrid, finală la Roma, finală la Roland Garros. 20 de meciuri câștigate, doar 3 pierdute. Ceva aproape imposibil de repetat, mai ales în condițiile unui circuit feminin volatil, în permanentă agitație, unul în care e posibil ca un meci din turul 1 la un turneu de săptămâna aceasta să fie finala în cel de săptămâna viitoare.
Totuși, din 2013 încoace, Halep a avut în fiecare an puncte înalte de reper în perioada de zgură. Un titlu, o finală, o pereche de semifinale. În 2018, și închidem paranteza, după Cluj-Napoca au urmat două turnee în care capătul de linie au fost sferturile de finală. Încă mai sunt de disputat alte două concursuri importante, Roland Garros-ul fiind, de departe, diamantul ce așteaptă să fie montat pe o coroană care deocamdată e doar din aur simplu.
Stuttgart-ul nu e foarte relevant, "nu poți vorbi de teren de zgură acolo", a spus ferm Simona. Un concurs indoor, cu praful roșu așternut în strat subțire peste o platformă dură, un loc în care ea nu s-a simțit niciodată confortabil. Și unde a pierdut în fața unei jucătoare, CoCo Vandeweghe, care preferă suprafețele rapide și căreia acel teren specific i-a convenit.
Surpriza Karolina
La Madrid, turneul ei de suflet, lucrurile au arătat altfel, mult mai bine, preț de 3 meciuri. Victorii clare la Ekaterina Makarova, Elise Mertens și Krystina Pliskova, apoi însă o înfrângere la fel de incontestabilă în fața unei Karolina Pliskova exacte, calme și inspirate. Condusă cu 7-1 în partidele directe și având reper semifinala de la Roland Garros 2017 pierdută în trei seturi la Halep, cehoaica a avut aceeași abordare, dar ușor nuanțată. Agresivitate, dar fără precipitare, o defensivă superioară, mai multă varietate la serviciu, nu doar viteză. Simona a fost prinsă în această capcană și, chiar dacă a sesizat-o, nu a putut schimba mai nimic pe durata partidei. Nici după ce a primit indicațiile precise din partea antrenorului.
"Nimic în plus"
Și atunci, cum arată Simona pe zgură la mijlocul minisezonului roșu? Nu este, cu siguranță, la nivelul de excelență din 2017, care a presupus nu doar dominația în unele partide, ci și înfruntări epice, de luptă, greu de uitat. Dar nici departe de el. Nimeni nu știe ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi înfruntat cu două jucătoare puternice, cu serviciu excelent, în cele două turnee jucate. Aceste adversare rămân mereu o provocare pentru româncă, mai ales când nu are suficientă eficiență la retur și nici pe propriul serviciu, primul și, mai ales, al doilea.
La Roma, lucrurile vor arăta altfel, acolo terenurile de zgură sunt mai aproape de cele clasice. Apoi Roland Garros, obiectivul suprem. "Abia aștept să încep următorul turneu. Nu am presiune. E ca o nouă ocazie de a juca tenisul meu cel mai bun pe zgură și de a vedea unde pot ajunge. Nimic în plus", a conchis numărul unu mondial. Și de a ieși din media celor două sferturi de finală atinse până acum.
"Mă simt mai bine și mai puternică, mental și fizic. Jocul nu știu dacă s-a schimbat mult, îl văd doar puțin diferit și îmi urmăresc mai mult adversarele. Am un an în plus de experiență"
Simona Halep
Multă energie pentru victorie
Pliskova a descris-o corect și obiectiv. "Joacă foarte bine, foarte solid. Cred că îi place jocul meu, îi place viteza. Pe de altă parte, nu-mi va trimite niciodată mulți ași sau nu va pune presiune pe al doilea serviciu al meu. Totul se decide în schimburile de mingi și acolo simt că am o șansă, chiar dacă joc rău. Însă nu-ți poți permite să joci rău fiindcă ea nu greșește mult. Se deplasează bine. Mai cred că trebuie să câștigi primul set, altfel devine dificil mai ales pe zgură, să ții acele schimburi lungi în fața ei. Ai nevoie de multă energie pentru a o învinge", a explicat cehoaica.
Începutul sezonului de zgură în anii trecuți pentru Simona Halep:
- 2014 Stuttgart turul 2 Madrid finală
- 2015 Stuttgart semifinale Madrid turul 1
- 2016 Stuttgart turul 2 Madrid campioană
- 2017 Stuttgart semifinale Madrid campioană
- 2018 Stuttgart sferturi Madrid sferturi
{{text}}