Ana-Maria Poacă, 33 de ani, a primit în urma cu 2 ani licența de antrenoare de rugby de la FRR și World Rugby, iar în acest moment se pare că este singura antrenoare femeie din rugby-ul din România.
Fosta sportivă vrea să calce pe urmele "Doamnei de fier" Mariana Lucescu (1935-1999), care a fost prima antrenoare de rugby din lume. Ana Maria Poacă a povestit într-un interviu pentru GSP.ro despre planurile sale în rugby-ul românesc și despre metodele pe care "le-a furat" în cei 6 ani în care a jucat rugby în Germania.
- Sunteți o persoană unică pentru prezentul rugby-ului românesc, singura femeie antrenoare de rugby din România.
- Din informațiile mele, așa e. Presupun că sunt singura femeie atestată de World Rugby din România.
- Și cum vă simțiți în postura asta?
- Nu mă simt în niciun fel! Pentru mine nu e important acest lucru, ci să stau în preajma copiilor și să-i învăț. M-aș bucura să apară și alte femei care să practice acest sport și să-i ajute pe copii. Este foarte important să ne implicăm în viața copiilor și să promovăm sportul într-un mod cât mai pozitiv. Din punctul meu de vedere, un antrenor trebuie, pe lângă implicarea lui de 100%, să poată să se și bucure de ceea ce face. Eu nu consider asta un job, ci mai mult o pasiune.
- De ce n-ați mai practicat rugby-ul?
- Am jucat 6 ani în Germania, dar când am venit în țară am observat că modul de antrenament este diferit și nu puteam să risc să mă accidentez. Rugby este un sport extrem de solicitant și ai nevoie de un plan de antrenament foarte bine organizat. După o anumită vârstă nu mai poți să riști sănătatea pentru nimic, nici măcar pentru un titlu de campioană.
"Am făcut taekwondo de performanță"
- Dar înainte de rugby ați mai făcut vreun sport?
- Am făcut taekwondo de performanță în România și am continuat o perioadă și în Germania, dar nu am reușit să mai practic acest sport din cauza unei rupturi de ligamente. Medicii mi-au zis că nu mai am voie să fac taekwondo. Cu toate astea am mai încercat să practic, însă de fiecare dată îmi agravam situația. La un moment dat nu am mai putut face taekwondo și a trebuit să mă las. După aceea am mai încercat diverse sporturi, însă și acolo mă confruntam cu aceeași problemă. Într-un final am ajuns la rugby.
- Cum ați descoperit pasiunea pentru rugby?
- Dintr-o întâmplare. Am fost invitată de niște prieteni de la muncă la un meci de rugby. Mi s-a părut interesant, dar nu puteam concepe să joc eu pentru că mi se părea extrem de agresiv. După aceea am fost invitată și la un antrenament de rugby. În ciuda faptului că din exterior părea un sport dur, rugby este un sport foarte controlat. Eu, pe toată perioadă cât am jucat, nu m-am accidentat în rugby cât am făcut-o în taekwondo.
- Și cum ați început?
- Am început cu rugby în 15, dar mi s-a părut mult mai interesant rugby în 7 pentru că nu era focusat pe contact, ci mai mult pe viteză. Pe mine mă interesa mult mai mult rugby în 7. În rugby în 7 îți trebuie multă condiție fizică și rapiditate. E un sport foarte dinamic și mult mai frumos din punctul meu de vedere decât rugby în 15.
Pregătește viitorii campioni
- Acum sunteți antrenoare.
- Da, acum pregătesc copiii. M-am decis să fac în privat pentru că am ajuns la concluzia că este mai bine să fii independent pentru a putea pune în practică principiile de antrenament și meodologia pe care le promovez eu.
- Ce înseamnă privat?
- Mi-am înființat singură echipa mea și dezvolt copiii fără să fie nevoie de Federație sau de o altă instituție. Dacă acești copii își doresc să facă performanță pot pleca la un club afiliat de la o anumită vârstă. Eu promovez foarte mult metodologia de antrenament bazată pe joacă. Așa le dezvolt inteligența și așa îi fac să înțeleagă jocul în așa fel încât să ia singuri deciziile. Există diverse metodologii de predare prin care poți dezvolta sportivi inteligenți. Pentru copii este important să le placă ce fac, să se distreze și, în mod clar, să înțeleagă. Le promovez ideile și consider că e important să îi înțelegem. Așa îi poți atrage și îi poț face să se țină de sport și să continue spre performanță.
- Ce vârste au copiii pe care-i pregătiți?
- Tot ce înseamnă sub 12 ani. Pentru mine e important să comunic cât mai mult cu ei pentru a-i înțelege, pentru ca apoi să-mi pot adapta metodologia de antrenament. Trebuie să înțelegem că și copiii au momentele lor ca și noi, adulții.
A adus metode nemțești
- Ce ați preluat din stilul de antrenament al nemților pentru a aduce în România?
- Nu pot spune că am preluat ceva anume. Fiecare antrenor își formează modul său de predare. Nemții nu promovează ideea de înaltă performanță la copii. Îi lasă pe ei să decidă. Ei nu promovează ideea de primul loc, ci mai degrabă este important pentru copii să se distreze. Germania e considerată sub România din punct de vedere al rugby-ului ca performanță, dar nemții au reușit într-un timp scurt să progreseze foarte mult. Au investit foarte mult în infrastructura sportului. Vom fi surprinși să vedem că peste 2-3 ani ei vor fi mult mai sus.
"Gândește-te că noi am avut în România singura femeie antrenoare din lume. Pe vremea ei nu se vorbea despre ea și nu era promovată. Acum după atâta vreme se spune despre ea că era foarte deșteaptă și foarte bună ca antrenoare. Femeia în rugby-ul românesc nu e promovată cum ar trebui, iar percepția la nivel de societate e că acest sport e unul bărbătesc și mult prea dur pentru o femeie. Nu sunt adepta unei astfel de gândiri" Ana Maria Poacă, antrenoare rugby
Cine a fost Mariana Lucescu
Mariana Lucescu a scris istorie în rugby-ul mondial încă din anii '60. Baschetul a fost prima ei dragoste, însă datorită soțului ei s-a apropiat foarte mult de rugby și și-a luat atestatul de antrenoare, devenind prima femeie din lume cu acest statut. După ce a ajuns cunoscută, majoritatea bărbaților din rugby o numeau "Doamna de fier", asta și datorită apariției ei, fiind o femeie înaltă, cu o privire tăioasă și un timbru vocal puternic.
Mariana Lucescu // Foto: adevarul.ro
3 echipe de senioareau luat startul în ediția 2018 a campionatului național de rugby în 7 feminin, respectiv alte șase formații de junioare
1988 e anul în care a fost înființată Federația Internațională de Rugby Feminin
{{text}}