George Pușcaș, 22 de ani, e fericit că, în amicalul cu Chile, scor 3-2 (Detalii AICI), a debutat la naționala de seniori cu o pasă decisivă: "Sper să fie doar un început frumos".
- George, ți-au spus colegii "La mulți ani!" de Ziua Copilului?
- (Zâmbește ușor stânjenit) Da, n-am scăpat. Colegii experimentați mai glumesc cu noi, cei mai tineri.
- Tu ți-ai făcut vreun cadou?
- Nu mai sunt eu de cadouri. Cel mai frumos cadou e că sunt aici, la echipa națională, și mai ales că, la a doua convocare, am și debutat.
- Știai că o să joci?
- Nu, dar în momentul în care am fost trimis la încălzire, se simțea așa, ceva în aer. Au început emoțiile, vă dați seama. Mi-am adus brusc aminte de începuturile mele în fotbal, când visam să joc pentru națională.
- Ai intrat la 2-2, nu te gândeai cum ar fi să marchezi chiar tu golul victoriei?
- Normal, mai ales ca atacant, la debut, te gândești ce frumos ar fi să dai golul victoriei. Însă mă bucur că am învins tracul și am contribuit, cu o pasă decisivă, la reușita lui Budescu. E important că am câștigat. De acum, totul e posibil! Depinde doar de mine să conving că merit să rămân aici.
"Sper să am continuitate"
- În septembrie se reia și campania de calificare la U21, unde sunteți în luptă pentru primul loc.
- Din păcate pentru mine, eu n-am să pot să joc în primele două jocuri, din Portugalia și cu Bosnia. Sunt suspendat după "roșul" primit în Țara Galilor. Am greșit, am reacționat la un fault al unui apărător și l-am lovit cu cotul. Sper să fie o lecție din care să învăț și să nu se mai repete. Și sper să ne calificăm cu echipa U21.
- Cum e George Pușcaș în afara gazonului, comparativ cu cel de pe teren?
- E o mare diferență. În afara terenului sunt calm, am răbdare. Pe gazon, fie că e antrenament sau meci, mă transform, complet. E dorința aia prea mare de a dovedi, de a reuși! Trebuie să mai lucrez la capitolul ăsta și sper să nu se mai întâmple să fiu eliminat.
- Ce se va întâmpla cu tine acum, după retrogradarea cu Novara?
- Încă nu știu, eu am fost împrumutat și mă întorc la Inter, unde mai am contract pe încă doi ani. Mai e timp, sper să se găsească o soluție, undeva unde să joc, să am continuitate.
- Nu a venit momentul să încerci să te lupți pentru un loc la Inter?
- Ba da, eu îmi doresc, doar la asta mă gândesc, însă e destul de dificil. Ați văzut ce atacanți are Interul! Eu sper să găsesc o variantă pentru Serie A sau, poate, în alt campionat. Mi-ar plăcea în Anglia sau în Franța. Important e să joc, să cresc, să demonstrez că am calitate ca să ajung la un nivel cât mai înalt. Ăsta e țelul, nu să bifez în carieră niște cluburi.
- Cum e pentru un tânăr jucător în vestiarul lui Inter?
- E greu de descris în cuvinte. E atâta valoare, respect, profesionalism. Poți să înveți de la fiecare, să furi meserie, să ajungi acolo unde îți dorești. Este incredibil! E cea mai importantă lecție pe care poate să o primească un jucător la început de carieră.
"Am avut ocazia să fiu coleg cu Javier Zanetti. Un jucător enorm, un caracter incredibil. Ne deschidea ușa nouă, celor mici, în cantonament. Un adevărat căpitan, un model"
George Pușcaș"Idolul meu rămâne Zlatan Ibrahimovici. E greu să faci ce reușește el, dar îl urmăresc și încerc să fur de la el"
George Pușcaș
{{text}}